| = "știu în câte feluri poate arăta ploaia" | Alexandru Gheție [25.Aug.10 18:20] |
| foarte bine surprinsa in strofa finala imaginea scurgerii, a acelei caderi pe pamant, ca o ploaie, ca o poza veche. imi plac si acele enumerari sugestive din prima strofa, acea tristete a nisipului de atunci, timpul bolnav ascuns in riduri, copilaria, d-zeul jupuit si, da, cicatricea... mai trec, alex | |
| = se vede o lumină | cezara răducu [25.Aug.10 19:31] |
| după furtună apare farul. sentimentul ăsta mă ține la suprafață. mulțumesc, alex | |
| = cadre | Monica Manolachi [25.Aug.10 19:37] |
| Un poem despre înțelegerea transformării. Mă întreb dacă înțelegerea este mereu „în final”, ca ceva absolut. Aș spune „într-un final” – o părere. În ultimele două rânduri, într-adevăr, două cadre (în loc de unul) – fotografia, fereastra – pot ajuta o mai bună percepere. | |
| = scurgeri de memorie | cezara răducu [25.Aug.10 20:11] |
| monica, mulțumesc pentru interpretare!da, e un cadru al transformării și al înțelegerii.cu tot gustul amar al certitudinii. cu drag, rara | |
| = părere | Liviu Nanu [25.Aug.10 20:22] |
| Nu m-a impresionat începutul dar mi-a plăcut finalul, mai ales ultimele două versuri. Construcția primei strofe nu cred că te avantajează, rupi fraza cînd nu ar trebui. Părerea mea! | |
| = Rara | Aurel Sibiceanu [25.Aug.10 20:28] |
| Luntrea ta de cuvinte m-a dus în copilărie... Aceeași senzație mi-o dădea și mie frica, un anume fel de frică... Poem realizat impecabil, i-aș recunoaște autorul... Pentru evidențiere, nu am decât... meteoriți; căzuți în iarba glorioasă a Andaluziei... "frica aceea din copilărie care-mi spărgea coșul pieptului acum strânsă într-o cicatrice luminoasă un dumnezeu jupuit de viu pe care-l port cu mine ca pe o insulă" | |
| = arcadia pe care ne-o alegem | cezara răducu [25.Aug.10 20:38] |
| liviu:mulțumesc pentru comentariu!am notat militărește ce mi-ai spus și dezbat cu muzele o strategie!mă bucur ca ai trecut pe aici! domnule sibiceanu, acum frica aceea are chip de emoție!oooh, andaluzia, andaluzia, ce istorii...ce nopți înțepate cu meteoriți!! vă mulțumesc, cu drag, rara | |
| = ... | Marinescu Victor [25.Aug.10 21:21] |
| Cezara, nu am sa-ti spun ca este foarte incarcat si ca ar trebui sa respire. aici sunt starile tale, dar te-ai gandit ca poate tot ce respira, ar putea ajunge acolo unde tu vrei sa te regasesti? | |
| = nu m-am gândit | cezara răducu [25.Aug.10 21:44] |
| dar cine îmi arată drumul dacă eu țin ochii închiși când respir?? mulțumesc, chiar m-ai susprins. cu drag, rara | |
| = Impecabilă imaginea trecerii... | marius nițov [26.Aug.10 12:57] |
| Impecabilă imaginea trecerii, în final, luciditatea regăsirilor: "știu în câte feluri poate arăta ploaia într-un oraș parcă aș fi o fotografie veche din care curge fereastra unui tren" ... și expresia asta merită atenție, în jocul cuvintelor tale găsesc multă înțelepciune și realizez că din copilărie nu plecăm definitiv niciodată: "frica aceea din copilărie care-mi spărgea coșul pieptului acum strânsă într-o cicatrice luminoasă un dumnezeu jupuit de viu pe care-l port cu mine" | |
| = marius | cezara răducu [26.Aug.10 13:23] |
| copilăria rămâne insula unde ne retragem. mulțumesc, cu drag, rara | |