| = eu nu critic... | Cantoriu Alexandru [26.May.09 20:11] |
| ideea de viata si moarte.amandoua constranse in cuvinte.mie mi-a placut.nu am ce comenta | |
| = C.R. | Liviu-Ioan Muresan [26.May.09 20:12] |
| Am citit cu plăcere. Remarc pentru a lua cu mine versurile :"doar hainele negre ale zilei/își cresc dinții/în oameni". Apele, ca sistem circulator al Pămîntului și asemănarea dintre literă și cuvînt, o apropiere fericită. LIM. | |
| = alexandru, liviu | cezara răducu [26.May.09 20:17] |
| vă mulțumesc pentru opinii. este o idee contrast, așa cum spune alexandru, dar și paradoxul asemănărilor bântuie pe aici, așa cum sesizează liviu. cu drag, rara | |
| = Poarta sfântă ..... | Virginia Popescu [26.May.09 21:09] |
| Poezia Cezarei Răducu mă duce cu gândul prin tainele luminii, prin cele ale inițiatului din poemele lui Blaga... E un cântec trist a cărui melodie ne spune parcă să luăm aminte la ceva anume, e un fel de avertizare ascunsă printre cuvinte, despre un sfârșit.... "Porțile pământului s-au deschis Dați-vă mâinile pentru sfârșit.. .......................... Omule ți-aș spune mai mult, dar e-n zadar...", spune Blaga și pare să ne spună și Cezara printre cuvinte, dar stelele sau cineva anume îi face semne să tacă... Totul se reduce în final la îmbrățișarea maternă, protectoare a copilului nenăscut încă pentru a alunga spaimele increatului, ale întunericului din noi... "tu să mă ții strâns încă nu m-am întors cu fața din poarta sfântă a pântecului" O poezie incantatorie care se cere doar citită pentru a-i savura inefabila muzicalitate | |
| = virginia | cezara răducu [26.May.09 21:15] |
| mulțumesc pentru generozitatea și sinceritatea cuvintelor tale. să fie tăcere în fața luminii. poate vom auzi cînd pleacă. cu mirare în fața lumii, rara | |
| = tu să mă ții strâns... | Maria-Gabriela Dobrescu [26.May.09 23:50] |
| "Să mă ții strâns de mână" . Așa poate vom vedea lumina plecând. Și vom încerca alte și alte idei. Pe aici, suflând puțină lumină, Maria | |
| = hei! | cezara răducu [29.May.09 21:31] |
| știam eu că las poemul pe mâinile tale, să-l luminezi cu blândețe! mulțumesc, maria! rara | |