| = suprarealism liric... | Petru Teodor [01.Nov.08 00:05] |
| Suprarealism, senzatia mea dupa aceasta poezie este "un cal un pion și-un nebun pe-o tură". Sa incepem un 'mic' comentariu pe text. evident nu este o singura poezie, ci un amalgam de senzatii. Straniu pictural si scenic, simboluri amestecate, rasturnate, pe alocuri reinventate. Concret: - socotitorii - judecatorii ultimi (din pragul mortii), cei care cantaresc faptura, revendicand partea ce se cuvine celor ce se cuvine - cerului, pamantului; ce i se da in schimb poetului - "mănuși albe o umbrelă și-o scară"; manusi albe - simbol al separarii, instrainarii, in contextul asociat sugereaza separarea de mundan in sensul propriei analize; umbrela nu-i un simbol propriu-zis, fiind un element destul de recent, dar alaturat scarii, care nu neaparat urca, ci si coboara, sugereaza o decantare catre aceea autoanaliza, prin ridicarea catre spirit sau coborarea catre sine; o decantare prea rapida poate duce la pierderea esentei, la ratacire; de aceea invitatia de a sta jos; umbrela poate are acest rost de a indulci 'caderea', separarea, descompunerea in esente a fapturii; - pana la urma trebuie retinut ca socotitorii cer ceea ce se cuvine sa ceara "socotelile mele/ de la începuturi și până azi"; adica viata, existenta din perspectiva viului o cer pentru a o cantari, a o analiza, a o descompune; nu degeaba se spune ca cel care intelege omoara intelesul in piese mai mici si inutile; - faptura, viul incearca o schita a propriei vieti pe fuga, toata aceasta stare ii creaza tensiune, nu stie ce sa aleaga si alege la intamplare ceva; nu este chiar intamplare evident alegerea; felul in care poetul abordeaza moartea, infruntarea ei tine de perspectiva, de un mod personal - "n-am vreme n-am stare/ n-am atâta memorie să-mi aduc aminte/ adun din însemnări în fugă crochiu de întâmplare"; - ceea ce alege insa din propria-i viata este important - "un zid înalt o bancă galbenă și-un pendul în contemplare credul"; zid inalt - separare, inaltimea zidului arata nesiguranta profunzimii; in basme astfel de ziduri separa eroul/eroina de telul ultim; aici se pot intelege ambele sensuri intr-un tot unitar - dorinta catre un sens profund, aproape intangibil, pe care doar spiritul il poate atinge; banca galbena - banca simbol al stagnarii, al contemplarii, al analizei, dar si al intalnirii cu sine insusi, al meditarii; galben culoare cu simbolistica dubla - simbol divin, al nemuririi, culoare calda a luminii si vietii, asociata uneori albului, simbol al comunicarii intre oameni si zei, este in acelasi timp si simbol al senectutii, sugestie a apropierii mortii, simbol al tradarii, fiind asociat negrului; banca galbena - devine simbolul intalnirii prin meditatie a omului cu divinitatea; pendul in contemplare - intareste ideea de mai sus; pendulul - piesa a unui mecanism care prin oscilatie regleaza miscarile unei masini/instrument; aflat in contemplare, pendulul devine abstractizat - este miscarea de dute-vino intre sine si lumea spiritului ce regleaza actiunile-miscari ale mecanismului-om; - "stai bine am venit să te luăm cu noi/ cu butucul salcia și seara" - socotitorii cer si iau ceea ce li se cuvine; fiind un mecanism analitic, nu pot lua decat parti - butucul, salcia si seara - toate simboluri ale perspectivelor mortii (taiat, trist-plans, intunecat; vezi si simbolistica mortii din riturile romanesti); au taiat si au luat ceea ce li se cuvine, adica partea moarta, lasand sinelui partea vie - spiritul, cu manusi albe, umbrela si scara; aici, abia acum se vede sensul albului manusilor (sensul de decantare spirituala); - umbra lasata de culoarea frunzei in infinit - este esenta vietii - sufletul - ce patrunde in eternitate. Continui dupa o mica pauza (de gong). Oricum aicea se termina prima parte a poeziei. | |
| = daca altii nu se incumeta... | Petru Teodor [01.Nov.08 00:05] |
| ...permiteti-mi mie sa continui. Va multumesc! Asta ca sa fie in ton cu continuarea scenica de mai jos a poeziei. Dupa un pahar cu apa, sa purcedem: - gongul serii - scena goala (imi aminteste de o poezie veche de-a mea, nu conteaza care, poate o s-o vedeti voi candva :) ), actorul se pregateste de rol, intra, scena se reia; - seara, am amintit, este simbol al mortii; actorul este simbol al spiritului ce imbraca diverse haine in viata-faptura ce-o intrupeaza; deci gongul serii anunta acel actor, spiritul, eliberat de temerile decantarii initiale; este vorba despre un fruct copt, desprins de ramura - ecce spiritus (vezi si trimiterile); - mai departe; trecem de primul gong, apoi tacere - da, este o taina ce se reveleaza; apoi al doilea gong; si - frumos, superb - spiritul se reveleaza - "cortina se pliază-n gând pe-o frază luând din întuneric prima rază..."; - acum, spiritul fiind dezbracat de efemer, apare in adevarata lui valoare - urias, gigant; interiorul sau nu este cum altii se asteapta; foiul sau foalele il tin aprins continuu in profunzimea fiintei prin Sfantul Duh, respirul demiurgului; este intrepatrunderea ca intr-un sarut intre sufletul spiritualizat si Dumnezeu: "din respirația uriașului foiul începu să miște suflul lent și continuuu ca un vânt cald își întrerupse-n punctul acela sensul și-o luă invers într-un interior în care nimic nu era așa cum se așteptase să găsească" - "i" este sunetul divinitatii; "o umbră aerisită și luminoasă într-un arhipelag ghicit după forma curenților marini și-a norilor de răsărit" - este interiorul sufletului-spirit-chip divin, intrezarit dupa forma curentilor, intr-un arhipelag - eden spiritual; de ce umbra - vezi echivalentul-simbol eminescian de suflet (din scrieri, din poezii); de ce 'curenti marini si nori de rasarit' (?); marea, simbol al inconstientului, al profunzimii, al misterului; norii de rasarit - sunt cei ce ascund fata divinitatii, voalurile fecioarei, zeita Maya - sunt cei ce apara privirea de o privire prea directa catre divinitate, ceea ce l-ar distruge pe privitor; nu uitati ca soarele a fost o lunga perioada simbolul divinitatii, si inca este in unele culte; umbra aerisita si luminoasa - este sufletul deja descompus si transpus in spirit; Ei si aici se termina a doua parte. Va urma. | |
| = ei si partea 3 si 4...si finalul | Petru Teodor [01.Nov.08 01:47] |
| Partea trei: de la "apa s-a udat bine[...]" la "[...]bănci galbene colonade și arcade". Multe simboluri, pe alocuri ceva foarte interesant. Punctual: - vezi simbolul din 'frigul, pahar cu gura în jos' de Vasile Mihalache, al copilului-pamant... la frunte cu nasturii ochilor, copil cu sunete lipsa - simbol al celui ce se inchide inafara (orb, mut) si se deschide inauntru, spre sine, esenta profunda; copil ce cauta cioburi de vioara - cioburi de sensibilitate - pentru un copil cu sunete lipsa, cioburile de vioara sunt singurele modalitati de a pipai sunetul; asemeni pentru un suflet devenit spirit - "în arhiva trecutului cântecul surdului/ o bătaie-n ușă cântată la violoncel corn și pian" sunt gesturile de pipaire-rememorare a realitatii imediate, concrete, ca un soi de regret; este pipairea fostei existente, ce este privita prin sondarea inconstientului fostului fiind (fapturii); - malul, plaja, marea, zidul alb - totul este inversat, de data aceasta spiritul vrea sa acceada la ceva intangibil, la trecut, la faptura; este un cordon ombilical ce cu greu se taie, o placenta remanenta ce greu se desprinde; - "porumbei albaștri pe-o ladă de zestre"; porumbeii - purtatorii de vesti; albastri, sugestia inaltului, spiritului; lada de zestre - simbol clar al unei comori mostenite; de subliniat acest aspect pentru ca sugereaza importanta existentei, vietii - comoara mostenita de catre sufletul implinit in spirit; porumbeii albastri sunt purtatorii acestui mesaj; se pare ca implinirea, care parea sigura, nu poate fi realizata pe deplin pana cand sufletul nu intelege importanta existentei prin care a trecut; asimiland mesajul, sufletul devine spirit, rupand cordonul; "apa s-a udat bine pe scara mea a venit toamna cu butucul vizitat de pescari și hoinari cu un povestitor și-un covor de frunze și arici pentru aici acum și-un nor de ploaie și fum cu ecou un tunet prelung se naște dintr-un strigăt pe peron cu pion" - aici este dozat regretul; exista o tensiune ce culmineaza in strigatul pe peron (viata ca un tren; peronul ca simbol al mortii, al malului marii) al pionului (sugestie filozofica, pionul este o piesa dintr-un joc de sah cu limite numeroase, dar cu posibilitati multiple, in ciuda limitelor; jocul de sah de asemeni poate fi asimilat simbolic vietii); - totul incepe lin, ca o poveste; "apa s-a udat bine" (apa - simbol a vietii) - viata s-a sedimentat in amintirea sufletului ce a trecut; curgerea timpului pare a nu se fi desprins complet de suflet - "toamna a venit pe scara mea"; sufletul inca nu a urcat complet la ceruri; este blocat la jumatatea drumului de insasi existenta sa, pe care nu a inteles-o, nu a asimilat-o deplin; desi socotitorii l-au desprins fortat de verbul a fi, travaliul sufletului nu s-a incheiat, pentru ca trebuie sa existe si un efort 'constient' de desprindere personala de existenta ce i s-a negat; - versurile ce urmeaza intaresc ideea de nedesprindere a sufletului de povestea ce l-a purtat (pe el catre ceilalti si in ceilalti); tensiunea creste - in norul de ploaie si fumul cu ecou se aude strigatul; existenta postmortem a sufletului incomplet renascut naste acest tipat; - renasterea anuleaza caracterul de fantasma al sufletului, transpunandu-l in lumea abstracta a spiritelor, in acel "arhipelag ghicit după forma curenților marini și-a norilor de răsărit", Partea IV: - ruperea se produce aici - sahul pe iarba sugereaza pe cel mort; si desprinderea de acesta: "o tăietură și-o ștersătură jucau șah pe iarbă/ cu un cal un pion și-un nebun pe-o tură"; trecerea in abstract se produce brutal; nu mai exista tabla de sah (fosta existenta) ci doar un cal, un pion si-un nebun pe o tura (elemente ale unei foste existente inchegate in ceva abstract; nu este intamplatoare nici alegerea elementelor-piese de sah); - ei si aici este aici; trecand in abstract (marturie a inaltarii sta o pana-n cadere), arcasul, adica cel care tinteste inaltul, identificandu-se cu acesta, ia tacerea si puterea - adica misterul, ce le contine pe amndoua - sa te minta; numai ca nu este o minciuna ascunderea ce se afla in mister, ci o neputinta a celui ce se visa visandu-se; neputinta ce este oprita din exprimare, tocmai pentru ca nu poate fi exprimata, ramanand un mister, iar incercarea de exprimare o minciuna; - incercarea de exprimare a esentei existentei este luata peste picior de 'Spanul' ce nu o intelege (vezi Fat-Frumos din Harap Alb si Spanul, ce semnifica contrariul lui Fat-Frumos, adica ceea ce se decanteaza, necuratul sau malul de pe fundul apei; discutia asupra semnificatiilor numelor Harap-Alb, Fat-Frumos, Spanul poate continua - este si biblica printre altele); - spanul ia in ras esenta strecurata in versul "visam ca ma visam"; cel care emite aceasta idee filozofica este strainul razand; tensiunea risipita de ras din partea a treia, ne infatiseaza sufletul devenit strain prin spiritualizare, prin inaltare; este strain de cel care era, asa cumeste omul matur fata de copilul din pantec; - Spanul continua incercand sa explice inexplicabilul prin elemente si esueaza lamentabil: "în 22 găsești ce n-ai și n-am știut/ ipotenuza dreaptă-n paranteză/ cu burta-n nod de piatră/ în umbra de piramidă"; sunt amestecate aici concretul imediat, cu abstractul matematic, cu visceralitatea aparentului etern din piatra-nod-piramida (aparent etern, pentru ca raman umbre, exprimari incomplete). Finalul: "o vară albă sub diagonală /într-un vagon de cretă /un munte de var" - vara - anotimpul implinirii si al coacerii recoltei; - alb - simbol al maturitatii si al spiritului deopotriva; - diagonala - dunga ce uneste orizontala cu verticala - simbol al inaltarii; - vagon - sugestie a trenului (vezi mai sus); - creta - element neutru; calcarul (varul obtinut prin descompunerea termica a calcarului), creta si marmura sunt saruri de calciu; toate aceste saruri sunt produse de sedimentare; - munte - simbol al stabilitatii, al eternitatii (axis mundi, ritualurile din pesteri avand rolul de initieri spirituale); - finalul este un indemn; deduceti voi ce si cum. Concluzie: Desi suprarealist, simbolismul din aceasta poezie pare cautat, gandit profund. Nu pot sa exprim decat admiratie fata de un asemenea poet. Cu respect, PT. | |
| = psalm dedus | Ioan-Mircea Popovici [03.Nov.08 19:28] |
| pe aici, pe treapta serii, stă tot cântecul durerii și-n cuvintele de sus e o notă-n psalm dedus ..................................... iar ne-am adunat în clipă cu un da și-un nu binar zbârnăie pe tabla vieții lovitura unui zar (trec in paranteză semn de exegeză, cu mulțumiri și o mie de iubiri) | |
| = inca un pic de gand | Maria Gheorghe [11.Feb.09 00:14] |
| dupa o atata exegeza... vin si eu un pic... pic... pic, doar in franceza, din lipsa de alte cuvinte care sa acopere acest al 5-lea gand: voilà la chute d'une plume prends-y un point comme cible donne à l'archer le silence et la force de te mentir... le reste s'arrêta à la 5-ème pensée | |