| + nu, niciodată nu vei știi unde se află finalitatea... | Teodor Dume [14.Jun.14 17:22] |
| iată că încă din titlu acest jurnal nu mai pare a fi un jurnal ci un fragment din confesiunea unei clipe de viață în derularea de zi cu zi. da, viața e un laborator cu uși mereu închise în fața cărora zăbovești nu pentru a ezita ci pentru ați alege gesturile prin care vrei să vezi"tristețea lumii, dragostea lumii, simplitatea umbrelor, nelimitarea cerului." și totuși există tangență între "cum nu mai este așa cum a fost " ce mi-ia plăcut în mod deosebit este modul în care ai făcut joncțiunea între stările din exterior și cele din interior. lipitura e reușită iar în combinația liantului ai folosit ingredientele dintr-o rețetă , uneori, comună nouă celor cu suflete sensibile. luminez culoarele acelea care în mod sigur vin de undeva și duc undeva. oricum e bine, uneori, să râmâi singur cu tine. ps: lipsesc câteva diacritice | |
| = . | Ecaterina Bargan [17.Jun.14 22:10] |
| Multumesc pentru lectura, domnule Dume! | |
| = biochemestry - life in a pill | Petru Teodor [30.Sep.14 05:42] |
| tristețea cu adrenalina este că ea te poate readuce la viață în doză mică, iar în doză mare ucide. sfârșitul labirintului nu se află acolo unde-l aștepți tu, ci, așa cu bine o spui, unde alegi tu. poate niciunde, dar mai ales poate oriunde. viitorul este in studii, așa că be my guest and clădeșteți-l. target - point - shoot. about the above - bine scris pa alocuri te prinde. dar dacă nu ai răbdare să ajungi la fereastra din mansardă, te poate și pierde. succes. (pt) | |
| = . | Ecaterina Bargan [12.Jun.16 19:20] |
| Multumesc pentru lectura si cuvinte, domnule Teodor. Acum am vazut semnul dumneavoastra. | |