| = cheia, aerul si portretele | Ioan-Mircea Popovici [29.Sep.07 17:55] |
| Poate ti-am mai spus ca nu vin cu analize si justificari, cu explicitari si cu mai stiu eu ce chestii de meserie si de stilistica. Iau bucatile-n care se naste poema si simplific schema. Eu am citit-o ca un scenariu-poem, din cateva secvente dramatice. Momentul central poate fi oricare din ele (sunt cel putin trei astfel de momente... si nici nu stiu cate scene, cu conexiuni intre ele)... aici se consuma drama: Scriu poemul acesta și cineva intră în cameră Îmi răsucește o cheie în piept Și aerul se fărâmițează ca o tencuială străveche. ......................................... Portrete ale cuvintelor, lumini palide se rotesc împrejur. | |
| = Semne tragice | Gheorghe Pașa [29.Sep.07 19:20] |
| M-au impresionat ultimele patru versuri, în care intuiesc și o reverberare a durerilor existențiale. "Scriu poemul acesta și cineva intră în cameră Îmi răsucește o cheie în piept Și aerul se fărâmițează ca o tencuială străveche Nicio pilulă nu-și mai face efectul Iubita mea se îndepărtează cu o cană Din care am băut respirările." | |
| = răspuns | Vasile Mihalache [05.Oct.07 12:14] |
| Ioan-Mircea Popovici, Gheorghe Pașa, Vă mulțumesc pentru prietenie și interesul arătat versurilor proprii. | |