| = fain scris! | silviu dachin [29.Jun.12 11:36] |
| aha, scrii exact ca tine:) doua chestiuni: ultimul vers nush daca e inevitabil, iar la "ar surprinde poate până și-o păpușă" poate ca "poate" incarca situatia cu "p"-uri. In rest... coraline:) | |
| = sb | holobaca gheorghe [29.Jun.12 12:46] |
| Interesantă trimiterea prin ”soldatul francez” la Rimbaud din Le dormeur du val” | |
| = ... | Silvia Bitere [29.Jun.12 13:23] |
| Silviu, poemul a fost scris "la roșu" fără acel "poate". Apoi, am simțit nevoia unor lămuriri introspective - păpușă ca obiect și starea de incertitudine redată prin acel "poate" pe care l-am vrut, cumva, grav. Este, acolo, o adunătură de p-uri, ai dreptate, voi reflecta la subiect. La mine ultima strofă mereu dar mereu este pentru mine! Puțin egoism din partea-mi? Poate...:) Silviu, mulțumesc frumos pentru că ți-a plăcut! Domnule Holobaca, inteligent, deștept! Vă mulțumesc. Ați intuit perfect! Cu drag, s.b. | |
| = interesant | raluca sandor [29.Jun.12 15:25] |
| planaj deasupra lucrurilor.Imi place cum ai taiat versurile, singurul lucru la care poate as renunta ar fi "mai" dinanitea lui Coraline. | |
| = ... | Silvia Bitere [30.Jun.12 09:16] |
| Raluca, știu ce spui. Acel "măi" cade inestetic pe vers dar coraline fiind prietenă bună cu mine, cum s-ar zice vine "din oalele mele", pot să-i zic așa: măi, coraline, măi, fato - ca un alint. Acu, ce să spun, tu ai dreptate vis a vis de poem, ca structură, ca noblețe literară chestii de-astea nu se prea fac în poezie dar nici nu ne impune careva vreo regulă. Fiind vorba de coraline care vine dintr-o lume a ei, acel "măi" poate să rămână. Dacă dispare "măi", discursul iese din "Feritopia", capătă o altă valență, nu cea dorită de autor. Dar ce își dorește autorul până la urmă. Nu știu, tu știi când scrii ce îți dorești când o faci?:) Mulțumesc pentru sugestie. E pertinentă! Pe viitor o să țin cont s-o mai eliberez pe coraline nițeluș de mine. Mă bucur că ți-a plăcut! | |