| = ce pierdere de timp ar fi fost | Maria Del [13.Oct.08 22:28] |
| Mi se pare ca tot poemul asta creste si descreste, pentru a ridica ultimul vers, preferatul: "(ce pierdere de timp ar fi fost viata fara viata)primul pas fara urmatorul". Perseverenta ca o piele noua peste arsura indiferentei. O poezie de dragoste(asa o citesc eu). | |
| = re.Maria, e de dragoste, are desfășurarea rolului... | marius nițov [14.Oct.08 16:47] |
| re.Maria, e de dragoste, are desfășurarea rolului meu (nostru) prin viață, rol care fără dragoste ar fi o pierdere de timp, n-ar avea nicio perspectivă. Dar tot ce am aici în cele aproape patru pagini postate e desfășurarea unei vieți la intensitate sau mai multă viață, următorul pas... Mulțumesc de trecere și cuvintele care mi-au inspirat răspunsul. | |
| = Fericirea locuiește în noi | Maria-Gabriela Dobrescu [15.Oct.08 00:10] |
| Chiar dacă ne întrebăm cu toții ce roluri avem noi în piesa asta numită "Viață", răspunsul este la îndemână. Rolul ni-l alegem chiar noi pentru că Dumnezeu ne-a lăsat liberi să ne găsim calea. Reușita depinde doar de noi. M-a tulburat adevărul din versul acesta: "ce pierdere de timp ar fi fost viața fără viață". Cu prietenie, Maria | |
| = re.Maria Gabriela, întrebarea "Ce rol am în piesa asta?" | marius nițov [15.Oct.08 11:32] |
| re.Maria Gabriela,la întrebarea "Ce rol am în piesa asta?" răspund: este primul pas spre reușită. Dumnezeu care poate fi înțeles apofatic: nu e bun, rău, mare, mic...în afara sistemului închis Michelson-Morley, cum spune Nicolae Steinhardt în "Jurnalul Fericirii", ne-a lăsat o cale ca să ieșim din închiderea întrebărilor, neîncrederii, suspiciunilor, calea este în credința făptuirii binelui cu smerenie și fără calcule contabile a beneficiilor faptelor bune, după modelul trasat de Hristos. Dăruirea a tot ce e bun în sufletul nostru în tot ce lucrăm, în locul în care nu întâmplător ne aflăm, așa înțelegem că fericirea locuiește în noi. | |