| = ai o comparație grăitoare: "liniștea crește ca un mușuroi | marius nițov [12.Mar.11 21:52] |
| E o scurgere de sevă poetică, agățarea de "aș face orice dar nu mai am timp e inutil să mai vorbesc despre asta", constatarea tardivă , care se încheie cu un fel de abandon în vârtejul timpului: "în dimineața asta o să las lumea să se cațere pe mine ca iedera pe ziduri să coboare în adânc să picteze scene cu sfinți sau ceva obscen nu-mi pasă" Textul tău îmi aduce aminte de întrebările puse bunicii și celor premiați cu argintul tâmplelor în copilărie: cum e viața la o vârstă înaintată? ce simți în scurgerea spre pământ? și tu ai o comparație grăitoare: "liniștea crește ca un mușuroi și în ochiul stâng am o zbatere" | |
| = ceea ce mi se pare | Ottilia Ardeleanu [12.Mar.11 22:09] |
| extraordinar în poemul tău este felul în care vrei să salvezi omenirea: "poate e timpul să ademenesc moartea și să o împiedic să mai treacă printre oameni"! Ottilia Ardeleanu | |
| = teodor dume | Nache Mamier Angela [13.Mar.11 10:39] |
| liniștea crește ca un mușuroi și în ochiul stâng am o zbatere de ceva vreme stimate teodor, acest poem l-as începe doar de aici,unde nu mai e nimic de adaugat ori de zis pentru ca e de sine statator si purtat d eo imagine puternica ,sugestiva... "simt o senzație ciudată în dimineața asta o să las lumea să se cațere pe mine ca iedera pe ziduri să coboare în adânc să picteze scene cu sfinți sau ceva obscen nu-mi pasă | |
| = mulțumiri, marius nițov... | Teodor Dume [13.Mar.11 14:45] |
| marius, trecerea ta mă încântă. și sunt bucuros de analiza făcută privită din unghiul tău de vedere, care de fapt e și al meu. mulțumesc mult. | |
| = re* ottilia ardeleanu | Teodor Dume [13.Mar.11 15:06] |
| da, ottilia. felul meu de a fi este acesta. doar pentru cei mulți... mulțumesc mult | |
| = mulțumesc, nache mamier angela... | Teodor Dume [13.Mar.11 16:42] |
| angela, sunt încântat și bucuros de semnul tău. mulțumesc mult. te mai aștept | |
| = "altă soluție nu există" | Cristina Rusu [13.Mar.11 18:45] |
| nu e rău poemul tău deloc. mie mi-a plăcut ultima parte cea cu liniștea. este un poem de interior, omul a trecut prin viață, dar nu a avut timp de prea multe. și totuși, ca să înveți ceva despre liniște e mare lucru. am trecut pe la tine, bia | |
| = mulțumiri, cristina rusu... | Teodor Dume [14.Mar.11 20:33] |
| mulțumesc mult cristina, trecerea ta mă onorează mulțumesc mult pentru semn și apreciere. mă bucur. | |
| = . | Raul Ionut Coldea [15.Mar.11 01:29] |
| prea târziu să păcălim moartea, atunci când ne dăm seama că trebuie să o facem. pentru că nu mai avem puterea de a sta față în față cu ea, pentru că până și liniștea, un fel de moarte aparentă, poate chiar o moarte clinică, ne lasă cumva...reci. Mi-a plăcut mult | |