| + Niciodată, poarta fiind de fapt însăși o ușă hieratică | Iulia Elize [07.Mar.21 08:43] |
| Un univers blând și de lut, ”în cea mai lungă zi, durerea se-nfășoară pe trup ca iedera în rugă”, unde stă ceva prețios, ca amintire scumpă, ca dor de ceea ce a fost mai înainte, fără durere, poate, să fie ziua aceasta și gândul lăuntric și numai ca o bine meritată lumină. O ușă, însă, se deschide, e mai mult decât poarta, pentru că ușa dă înspre multiple iluminări și sprijiniri (ușa sugerează ideea de deschidere perpetuă și hieratică). Luminez, cu emoție!!! | |
| = emoționant | Ștefan Petrea [07.Mar.21 09:16] |
| și de esență, fără nici un singur cuvânt în plus, finalul e magistral... Felicitări! | |