| = ...:) | Adriana Lisandru [27.Jan.12 22:07] |
| „fără să țină cont că nimeni, nici măcar el nu-i putea promite o dimineață cu flori de culoarea dermatografului scurs pe obraz” pe mine m-ai cucerit cu tonul ăsta...cum să-i spun? romantic-ingenuu-cochet?:) dulcea tristețe a unei tinere fete... „adela plângea peste pungile colorate care creșteau în ghivece” - aici poate ar merita să mai arunci in ochi... și „sufită” sau „șuviță”? din câte știu eu, sufi de sex feminin nici n-a existat, nici nu va exista, de-aia întreb. :) | |
| = mie mi-a plăcut | Ottilia Ardeleanu [27.Jan.12 22:25] |
| cum ai atribuit lui Dumnezeu rolul celui ce manevrează luminile pe cer și cerului rol de element de scenă. e adevărat, florile de pe obraz sunt cam triste, dar... reușit poemul tău, micuță poetă! | |
| = ioana | Raul Ionut Coldea [28.Jan.12 16:26] |
| și mie îmi place mult textul tău, are un ușor aer de pop art. Prefer să văd partea pop art aici, nu pictura naivă. "vezi tu adela cerul e doar o sufită în spatele căreia Dumnezeu se joacă mereu cu lumina" fain, fain, poate era mai bine ca Dumnezeu să fi fost chiar la orga de lumini, nu în reflector. e fain, oricum, fain de tot. bravo! | |
| = multumesc, | rosculet ioana catalina [02.Feb.12 19:38] |
| Adriana:)am scapat de nelamurirea cu sufita au mai ramas pungile! promit sa revad doamna Ottilia, doar Lui i se potrivea acest rol.multumesc. Raul, abia am aflat ca exista sufita...o iau si eu asa pâș pâș!:) | |