| = cătălin, | Iulia Matei [23.May.11 19:02] |
| poemul ăsta e foarte bun! e genul ăla în care se mixează imaginile cu spunerea, modul direct, uneori chiar dur, cu metafore și toate alea :) strofa finală e partea aia care pune punct că nici dacă ai vrea nu ai mai găsi virgule. mi-a plăcut mult: „acum e târziu aștept să mă cuprindă un somn fără sens și direcție voi începe să număr în gând de probă descompusă copilăria mea sau voi număra o oaie două oi o agonie nedumerită o femeie tăcută” poate aici e cam mult „și-am început să plâng în hohote panteismul cu o durere înmănușată” - și panteism și durere înmănușată, zic să scapi de una din ele, personal aș elimina durere înmănușată pentru că îmi sună puțin forțat, e parcă o aglomerare de sensuri pe metru pătrat de vers :) dar e da, e da, da și pentru asta mai trec, iulia | |
| = Iulia, | lupu ionut catalin [23.May.11 20:46] |
| Mă bucură trecerea ta :) Mi-am dorit să transpun aici o voce interioară ce-și dorește libertate, evadarea dintr-o ordine prea clausteră a cotidianului iar exprimarea se dorește a fi prin imagistică abundentă creată (nu mi-am dorit să încarc foarte mult--dar pot aluneca înspre), figuri de stil ușor înțepate, simboluri îndoite în semnificație. totul sper să capete contur într-o istorie cât pentru o viață, a unei întregi săptămâni, deci urmează în noaptea asta poemul luni. mi-a plăcut considerația ”strofa finală e partea aia care pune punct că nici dacă ai vrea nu ai mai găsi virgule”, îndeosebi fiindcă mi s-a spus la alte texte, că finalul este prea abrupt. am schimbat la recomandarea ta secvența aglomerată a plânsului căci ai dreptate :) te aștept și în continuare în paginile mele, Cătălin | |
| = . | nica mădălina [26.May.11 15:56] |
| când am dat de infinita reînsurare m-am lăsat păgubașă. și e păcat. dar tare căznită expresie... poate deblochezi, totuși, textul, zic și eu. | |
| = Mădălina | lupu ionut catalin [26.May.11 20:13] |
| îți mulțumesc pentru observație. Am tăiat acea parte. Nu mi-aș dori să te lași păgubașă, mi-aș dori să intervii ori de câte ori ai timpul necesar și dorința. Îmi prinde bine acest lucru. La rândul meu încerc să mă prind. | |