| = Rostul schimbării perspectivei | Dragoș Vișan [23.Mar.10 18:16] |
| Muzicalitatea acestui poem și imaginile tăiate, care se răsfrâng în afara ființei. Înghițitura luată de necunoscutul sfârșit o face pe lume să dispară, exact ca la o scamatorie. Tehnica devine clar suprarealistă în strofa a doua. Dicteul automat nu este mimat. Naufragierea eului liric, numai c-o fereastră în brațe, dă sens imaginării unei apocalipse. De fapt cititorul este pus în situația de-a alege turnura fantastico-revelatorie, turnura nădejdii în venirea cosmosului îndumnezeit. | |
| = Dragos Visan | Anca Zubascu [23.Mar.10 19:24] |
| Multumesc pentru semnul generos si pentru atentia acordata textului. | |
| = lumea fără sfârșit | rosculet ioana catalina [23.Mar.10 21:08] |
| "îmi admir falsul naufragiu" prin acest vers poezia capătă o altă culoare și aduce în prim plan incertitudinea sfârșitului lumii. | |
| = catalina | Anca Zubascu [23.Mar.10 21:28] |
| ma bucur ca pleci cu un vers in buzunar din pagina mea. te mai astept. multumesc | |