| = da, | Răzvan George Mirică [01.Jul.17 14:58] |
| când zilele se izbesc de noi pe rând, urmându-și cursul firesc, ce rămâne în urma lor? Ce rămâne din noi sau în noi? Nostalgici, încercăm să potrivim trecutul în spațiul prezentului și să dăm zilei de azi măcar puțin din culoarea pe care au avut-o anii trecuți Fiecare text de-al dumneavoastră spune o povestioară care înglobează un întreg trecut, care (fragil) ajunge crăpat în atingerea vieții și totuși rămâne puternic prin forța cuvintelor și a sentimentului etern. | |
| = toți | Ioan Postolache-Doljești [03.Jul.17 21:56] |
| suntem niște carnețele de notițe în care viața când cu drag când cu silă când cu ură scrie caligrafic sau mâzgâlește sau apăsând până la ruperea vârfului de creion (creion totdeauna chimic să nu se steargă să nu se uite) poveștile ei. aici ne lăsăm răsfoiți de vântul privirilor ocazionale... mulțumesc de privire și de cuvintele de suflet. Ioan. | |