| = . | Petru Teodor [11.May.09 00:25] |
| cu speranțele închise-n retină lumea rămâne goală ca libertatea nebunului ___ * in poezia aceasta se simte deziluzia; piciorul ce sâcâie tăcerile este pasul făcut (metonimie) ireversibil, o alegere fară scăpare; ca gura unei femei desfrânate înghite ideile; somnul, din contra, este perceput ca o răpire, evadare; în acest loc interior in care se poarta lupta, armonia (cineva [...] mângâie) dezlipește speranța de pe interiorul sensibil, astfel incât lumea (proiecție exterioară) rămâne goală ca libertatea nebunului; culmea, in ultimul vers se resimte fuga din somnul-evadare; cel puțin așa simt. cu respect și prietenie, pt. | |
| = Petru | angela spinei [13.May.09 16:39] |
| ai scris mai frumos decat mine, prietene :) in rest - m-ai citit de parca ai sti si incerc sa nu fug de acolo, dar sa ies cu putere, ca sa nu ma mai intorc niciodata. iti multumesc pentru comentariu | |
| = Disonanțe | Iolanda Bob [13.May.09 18:29] |
| Abstractizarea neliniștii și a singurătății, provocarea de a depăși tipare de gândire. De a avea și alte reacții. O libertate mult prea mare dacă nu e asumată, sau mică, așa... ca o cușcă de aur, dacă e rezultatul unui obsesii. Disonanțe care urlă după împăcare. Primele 5 versuri sunt înspăimântătoare (în sens frumos, poetic, modern). Citit cu plăcere, ca de majoritatea dăților. Cu bine. | |
| = Iola | angela spinei [19.May.09 08:52] |
| avem si alte reactii! comentariul asta al tau parca ar fi ghcit in Tarot - arcanele mari! cu bine sa fie! in custi de aur obsesiile rod mai scriem? mirosul acesta de salcam ma imbata :) cu drag | |