| = "să ningă, Doamne" | Alexandru Gheție [13.May.10 12:00] |
| îmi place discursul de aici, această confesiune, un fel de dialog/monolog... nu, nu se așteapă niciun răspuns, dar e acea nevoie a ființei de a se adresa cuiva. Din teamă, disperare, sau pur și simplu din plictiseală, din nimic... Se creionează o stare gravă, mirosul de sânge e aici o obsesie, el pătrunde, impregneză, tatuează până și adâncul, moartea... Probabil că imaginea zăpezii din final are rolul de a acoperi cu alb acest tablou roșu-moarte, ca la bacovia, într-un fel :) alex | |
| = . | Petru Teodor [14.May.10 11:56] |
| o deviație patologică intuită în mare... obsesia este cea care domină poezia... într-un fel, ca la Bacovia, albul alienării, albul uitării... mulțumesc de prezența dumneavoastră constantă! spor și vers ușor! pt. p.s.: "uimitoarea mea soție" - stilul relaxat se potrivește ca o mănușă; de n-ar fi diminutivele..., iar duioșia ar fi rezumată doar prin gesturi, poate ar fi mai bine; poate nu. Oricum, stilul asta ar fi de aprofundat (de catre mine!). | |