| = Sfaturi | Vali Slavu [19.Apr.12 12:51] |
| Nu am început să scriu nimic, până nu am citit ce ați mai postat. Se pare că sunteți începător, de aceea o să vă spun ce cred despre acest catren. Spuneți așa: Cadou pescăresc E pescarul cel mai tare!... C-a primit acum un dar: Să arate că e mare... A sa cizmă de pescar!? Cred că ultimele versuri ar fi în regulă. Există acolo o poantă (e mare... cizma, nu pescarul). Ca să construiți o epigramă, ar trebui reformulate primele două versuri sau, cel puțin al doilea. Acestea ar trebui să pregătească poanta. Ca să arate că e pescar mare și tare, nu trebuie să primească un dar. Atunci nici titlul nu și-ar mai avea rostul. Încercați! Sunt pe aici și vă ajut. | |
| = Precizare | Cătălin Mocanu [19.Apr.12 15:00] |
| Sfaturile sunt binevenite - m-au ajutat să înțeleg cât de neclar mă exprim - mulțumesc! Din catrenul de mai sus trebuia să reiasă o poveste drăguță (în viziunea mea!): un pescar primește cadou o pereche de cizme pescărești - acel combinezon cu care se poate intra în apă până la brâu fără a se uda, mă rog o pereche de încălțări - cei drept cu vreo două numere mai mari decât era necesar. Acesta ar fi cadoul ("darul") primit/dăruit. Însă, "darul" - din cel de al doilea vers - ar fi trebuit să aibă și sens de înzestrare (de ex. :talent). Așadar, pescarul e "tare" prin "darul" pe care îl are (talentul; acela de a reproșa într-un fel că cizma-i mare), cât și pentru posesia cizmei, ori a dibăciei acestuia de a prinde pește. Sper să mă fi făcut înțeles oarecum. Datele fiind prezentate... astept sugestii, păreri, indicații etc. Se poate? | |
| = Înțeleg | Vali Slavu [19.Apr.12 15:00] |
| că dumneavoastră nu vreți să reparați catrenul, ci să-l apărați! :) Așa cum ați gândit "povestea", aș vedea finalul cam așa: Și se laudă că-i mare ... A sa cizmă de pescar. Eu mi-am spus părerea, dar nu e nimic bătut în cuie. | |