| = un | Iulia Matei [18.Jul.11 19:45] |
| poem curat în care se simte siguranța limbajului. mi-a plăcut și titlul și în general cum se conctruiește aici, cum se crește, cum se generalizează și îmi place că e îndrăzneț ca idee...adică e altfel, propune altceva, o altă abordare :) cel mai mult mi-au atras atenția: -„să-ți zic ceva despre oameni. înlesnesc singurătatea. tu nu folosești niciodată pluralul. păcat. dibuiești ce trebuie făcut din gâtul acesta. un vulcan de tăcere, poate.” -„s-a aruncat și-n tine cu pietre. altfel cum ți-ai explica de ce abia se târăște cerul borțos cu tot văzul tău găurit.” plus strofa finală la care m-as opri la „ până și dumnezeu /trece peste.” am înțeles jocul de cuvinte cu restul și rest, dar mi se pare în plus versul ăla acolo ok, mai trec iulia | |
| = . | Daria Darid [18.Jul.11 20:14] |
| iulia, m-ai crede dacă ți-aș spune că ultimul "vers" se vrea pichet de care să se împiedice dumnezeu când dă să mă caute .. mm ? aseară , mi s-a spus că sunt ca și restul oamenilor . mie mi-a părut bine . în fond , cu toții suntem un rest , după ce urli din rărunchi Damn it . în fine , pe dumnezeu mi l-a întemnițat cerul . textul ăsta e un popas pt muritorii de rând , n-are cine știe ce pretenții . cât despre limbaj , mie mi se pare încâlcit , cum ți-s orbitele când fierbi de furie . o seară blândă . | |
| = o impresie | Paul Gabriel Sandu [19.Jul.11 02:51] |
| vocea din spatele scriiturii - limpede, hotarata, stapana pe sine. | |
| = . | Daria Darid [19.Jul.11 19:59] |
| Paul, pe mine mă miră de fiecare dată urmele. că-s de om, ploaie sau zdruncinătură. cu toată sinceritatea, o spun: între "vocea din spatele scriiturii" și un pâlpâit firav și ru(ș)inat de propriul consum nu-i nicio dif. în cazul de față . faptul că am scris rigid și am căutat detașarea din și prin cuvinte, nu face vocea cu nimic mai puțin absurdă, când de fapt mă încolăcisem, mi-amintesc, în mom. în care am scris textul, într-un sâmbure de fiece (că semăna a lacrimă sau a pământ, nu mai are acum importanță) . dar pot spune că am găsit consolarea . până și dumnezeu trece peste . noi de ce n-am face-o ? și câtă amărăciune e uneori în consolări de genul . paul, și iulia mi-a zis cam același lucru . mă întreb și mă mir de ce te-ai oprit . dar nu mă lua în seamă . o seară blândă . | |
| = raspuns | Paul Gabriel Sandu [23.Jul.11 19:34] |
| ... pentru ca mie nu doar ca-mi plac urmele (in ambiguitatea lor), dar am, deopotriva, o stranie placere, lasandu-le.. | |