| + despre | Ștefan Petrea [27.Nov.16 10:59] |
| Un liric ce primește parcă unduirile verbului Stănescian, o plutire printre rime așezate acolo unde trebuie, subliniind sublimul metaforei... Când "fântânarul" scoate apa din piatră seacă se întâmplă Poezia, uimind cititorul cu năvala de imagini-aforisme... Chiar ce pare tern în text prinde contur în imaginea totală, plenară a acestui cântec ce poate descânte eternitatea... Cuvinte mari?!... Eu zic că nu... | |
| = Sub stea! | enea gela [27.Nov.16 12:51] |
| Mulțumesc, Ștefan Petrea! Un (des(cântec...liric...mă bucură aprecierea ta! | |
| = și-am zis | Ioan Postolache-Doljești [28.Nov.16 19:29] |
| să citesc doar descântecul: focul sânilor înalțe noaptea ca pe tocuri cui pân-la cer și mai departe patru pereți cu palmele două și una de sus să fac să închid fără ciutură fără cumpănă sufletul lui a fântânarului să mă iubească cât ochiul oglinzii să mă dorească ca norii de ploi de pământ fără cuvânt să rămână doar patimă și iubire ca durerea-n măseaua de minte ca un câine jugănit să latre iubirile din trecut și la vederea mea să se gudure ca o cățea în călduri rană profană dorința lui cloșcă să vrea să-i fiu pentru pui să uite de toți și de toate de morți și de vii doar eu frumoasă țâțoasă focoasă să ard în privirile lui... dar dacă e-un un cântec pe care eu nu-l pricep? hopa, cer mii de scuze. Ioan. | |
| = Hopa!... | enea gela [28.Nov.16 20:34] |
| Mai încerc și altădată, ca fac pârtie... | |