| = Stimata Doamnă | Gabriel Tudorie [01.Oct.14 10:15] |
| Înțeleg impulsul de a transrie gânduri - pe hârtie, pe calculator, pe albul perete al oricarui stabiliment. Dar, pe dumneavoastră ce v-a mânat aici? Cum vine asta - am încăruțit dintr-o dată da un armăsar? Adica, a încărunțit cine și, din nou, cum ca un armăsar? Și din poamele cui ați mâncat cu inima deja îmbătrânită? Adică, mă-nțelegeți, doamnă Daniela. Mă rog, poate nu este tocmai un comentariu pertinent și sensul, ca de multe alte ori, și aici, mi-a scăpat. Oricum, FII tu insăți, | |
| = dido si ispita | Mocanu Adrian [18.Dec.15 15:27] |
| poezia mi se pare superba. Constiinta vine din dreapta in intuneric langa “ceea ce este”. “că este” se schimba in “că sunt”. Scriitoarea devine pentru o clipa barbatul. Ca era intuneric o spune si scriitoarea: "sub clar de luna". Ispita are "parul balai", unde privesc la “că este” ca la soare. “că este” este o sfera-soare, o sfera in care este un soare. Eu ii sunt mic. La inceput ii sunt punct, apoi ma dospesc si am o gura. astfel ar fi femeia si barbatul. barbatul este “că este”, adica mai marele, cel cu "o varsta mai batran". | |