| = . | Costin Tanasescu [30.Jul.10 22:22] |
| Iată cum trebuie să arăte, în acepțiunea mea, o poezie clasică de dragoste. " din minunea ta cresc/ ramuri sub vrăbii..." este versul care m-a fermecat. Cam atâta putere are iubirea. Atitudinea de "auto-desconsiderare" a poetului amplifică foarte tare imaginea pozitivă a femeii iubite. "Sunt o ruină, am zis, de cetate, ești lanul de iasomie și mentă crescând peste ea: singura lumină rămasă-n Cetate..."... Ruina (Poetul) într-un fel de antonimie cu Lumina(Iubita). | |
| = O, ce bucurie ! | Aurel Sibiceanu [31.Jul.10 15:03] |
| A reapărut Costin Tănăsescu, un nume care se impune pas cu pas în poezie. Mulțumesc pentru trecere și semnul frumos pe care l-ai lăsat. Așa vezi tu lucrurile am gândit poemul, adică în această cheie. E semn de bine! Cu prietenie, Sibi | |
| = frumos, | Liviu-Ioan Muresan [31.Jul.10 17:42] |
| un poem al bunei cunoașteri a versificației, modernă și lejeră, fără căutări. Forte sînt versurile: "oșteni pe corăbii, din minunea ta cresc ramuri sub vrăbii…" Am citit cu plăcere. | |