| + da | Manuela Macelaru [08.Feb.13 05:54] |
| Nu știu dacă textul de mai sus este proză scurtă sau este un fragment dintr-un material mai mare, mă întrebam numai, textul e de sine stătător. Mi se pare că pe undeva este un colac de salvare în mijlocul apei, undeva în aer plutește o circumstanță salvatoare/ speranță/ chiar dacă nu explicit. Atmosfera este redată bine, am simțit tristețea personajelor mai ales din dialogurile scurte, din cuvintele puține, aproape expeditive, care m-au făcut să înțeleg că tristețea nu are prea multe de spus, nu vorbește ci doar atât cât e necesar. Mi-a plăcut și finalul, care lasă loc de întrebări, misterios, al cui apel, cine sună, ar putea fi personajul de care s-a vorbit în text sau poate nu. | |
| = Manuela, | Ottilia Ardeleanu [08.Feb.13 17:13] |
| mă bucur că ai trăit starea personajelor textului, acesta este un lucru important pentru mine. desigur, această proză ar putea face parte dintr-o poveste mai amplă. rămâne de văzut ce-mi rezervă timpul. mulțumesc pentru cuvinte și pentru lumină, Ottilia | |
| = Otilia | Lavinia Micula [09.Feb.13 13:37] |
| proza te prinde mult mai bine decît poezia. cel puțin, așa se vede din exterior. știu că nevoile tale de a scrie se regăsesc și în una și în cealaltă însă am impresia că în felul acesta ajungi lesne la cititor. | |
| = este bine și | Ottilia Ardeleanu [09.Feb.13 17:09] |
| cum se vede din exterior, Lavi, mă bucur că ești aici. mulțumesc pentru sinceritatea cuvintelor. Ottilia | |