| = Un poem-alegorie dens și original | Alexandru Mărchidan [17.Jun.20 22:51] |
| Este un poem-alegorie ce surprinde în mod cu adevărat original raportul dintre viață și scriitură: cerneala inimii, a trăirii, are nevoie - pentru a fi așternută pe un suport - de un instrument, de pană, iar aceasta presupune deseori (dacă nu întotdeauna!) un dureros și sublim sacrificiu. Este dureros pentru că însăși viața trebuie frământată pentru a deveni poezie; este sublim pentru că așa se formează „tulnicul” prin care zărim „lumea de dincolo”. Iar inima (focul, apa și chiar suportul ultim al scrierii) este elementul permanent de legătură - interfața - între viață și scriitură. Inima bună face posibil ca însăși viața să devină operă - idealul oricărui „autor” care nu e doar un simplu scrib. Simbolurile textului sunt multe, valențele - și mai multe. O adevărată alchimie lirică privind viața și oglindirea ei în operă! Sincere felicitări! | |
| = da, | Ștefan Petrea [18.Jun.20 11:22] |
| am încercat și eu "alchimia lirică"... Pus în fața acestui text simt că nu mi-a ieșit niciodată... Steaua nu există, doar răpus de superbie aici... | |
| = Iubire multiplicată | razvan rachieriu [18.Jun.20 16:30] |
| „Iubește-ți aproapele” așa cum te-ai iubi pe tine însuți atunci când ai fi fericit, ai avea succese și ai fi apreciat la superlativ de ceilalți, căci cu cât oferi mai multă iubire pură, cu atât o primești înapoi multiplicată la numărul celor cărora le-ai conferit iubirea. | |
| = Domnilor, | Ottilia Ardeleanu [18.Jun.20 19:45] |
| aveți mulțumirile mele! Alexandru Marchidan, onorată de aprecieri. Șetfan Petrea, bucuroasă de empatie. Răzvan Rachieriu, încântată de interpretare. | |