| = sugestie | Mărușteri Marius [04.Nov.09 03:49] |
| Pt. ca nimeni dintre cei "avizați" nu dă sfaturi celor de la atelier...o fac eu, un simplu cititor...mai ales dacă e o poezie în vers clasic (formă fixă cum i se spune mai nou)... Chiar dacă ideea poemului nu e rea, trebuie să ai grijă la metrică cu e cazul aici "Iți simt inima când bate căci bate odată cu a mea, De-ar bate toate inimile odată, tot aș ști care e a ta." și mai ales la rimă, de ex. "Liniștită să stau căci nu cunoști lume, Să nu apară o "ea" să mi te fure! " Probabil că cele mai frumoase poeme din lume s-au născut din dragoste...dar ele trebuie să comunice stări/emoții ancestrale cititorului, pentru a impresiona cu adevărat. Iar în vers clasic, e cu atât mai greu, cu cât trebuie să ții cont și de...restricțiile/tiparele genului... Vreau să cred că acesta a fost motivul pentru care - de exemplu- sonetul, o formă superbă de poezie în vers clasic, a fost neglijată mult timp, pentru că impune și mai multe constrângeri autorului (metrică/ritm+rimă+formă fixă în 14 versuri). A trebuit să vină avangardismul francez (de ex. Arthur Rimbaud în sec XIX), respectiv autori renumiți oarecum contemporani nouă, cum a fost Pablo Neruda, ca acest tip de poem să fie pus iar la locul lui. Dacă îți dorești cu adevărat să scrii vers clasic...nu e suficient să trăiești cu adevărat ceea ce scrii...trebuie să înveți cum să respecți și niște minime reguli... Cu stimă, Marius | |