| = plăcut. | Răzvan George Mirică [01.Jul.17 15:13] |
| Mi-a plăcut în special : ,,-Hai, mai ia un polonic din oală, Să n-ai burta goală! Și burta, draga de ea, Un ceas jumate nu mai cârâia. Într-o zi mi-a spus: Băiete, Morții n-ar trebui să poarte verighete. Când o fi să mor, Să-mi scoți verigheta ușor, Că mi-i pielea uscată Și sângerează îndată. -Lasă, mamă, că ai să trăiești, Cât zâna din povești! Glumeam, Apoi o ștergeam. Într-o zi am vrut să-i cer un leu, Dar am auzit-o de-afară strigând: Văleu! Ca un nătâng M-am rezemat de poartă și am început să plâng. Am așteptat ce am așteptat, Dar n-a mai strigat. Am intrat și m-am așezat în fața ei Ca s-o bocesc, după obicei. Strigam, să se-audă în uliță: Mamă, tare ești pământie, Parcă erai mai frumoasă vie! Apoi i-am scos verigheta ușor " Un episod particular dintr-o viață de om ce pune în lumină în aceeași măsură atât individul, cât și obiectul. Rimele nu deranjează, dar în acest cadru funest mi-ar fi plăcut să se simtă mai multă amărăciune (și mă refer în special la partea dinspre finalul poemului) | |