| = Corectați, vă rog! | Vali Slavu [04.May.12 12:33] |
| Să îmi ceară socoteală, Convenind subtil cu „nașa”, L-a mea poartă virtuală A venit vestitul Pașa. | |
| = Deci | Vali Slavu [04.May.12 16:34] |
| Să îmi ceară socoteală, (Convenind subtil cu „nașa”) La-a mea poartă virtuală, A venit vestitul "Pașa". Înțeleg că eu sunt "nașa", celălalt "protagonist principal" e poetul George Pașa. Cei care au văzut intervenția dumnealui la un anumit catren vor înțelege ideea. E bine gândită folosirea în context a cuvintelor poartă și Pașa, dar eu aș fi pus, mai degrabă, poarta între ghilimele. Ce nu-mi place e versul al treilea. Poate ar merge ceva de genul "Ieri, la poarta-mi virtuală", ca să scăpăm de "la-a mea". | |
| = Parodizăm, parodozăm! | George Pașa [04.May.12 19:10] |
| "La-a mea poartă virtuală, A venit vestitul "Pașa"." (Miclăuș Silvestru) N-am venit ca să mă laud, "Nici că voi să te-nspăimânt": A ta "poartă" virtuală Mi se pare... la pământ! Cum a semnalat și Vali Slavu, numele nu ar trebui scris între ghilimele. Chiar sunt pașă! | |
| = Parodizăm... | Vali Slavu [04.May.12 21:43] |
| Domnule Pașa, încă mai râd. :) Să vă spun un secret: Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată, Iute, virtuala-i "poartă" e ca pleava vânturată, Când o grindină-oțelită înspre-Atelier o mână, Unde, sigur, are șanse, multă vreme să rămână! | |
| = Pot să spun... | Miclăuș Silvestru [10.Dec.18 14:27] |
| cu plecăciune "preaslăviților"? Sau... vă supărați? Voi lua în considerație cekle specificate de domniile voastre. Aș vrea să mă scuz: sunt cam repezit din fire și-n plus... greșitor! Mulțumiri amândurora pentru-nțelegere! "Poarta" mea, cea virtuală, Ai văzut-o la pământ, Ți-ai văzut de socoteală Și-ai intrat... precum un vânt. Va rămâne... în Atelier, doar să nu vină "lelița cu... guma pe călcâi...". Parodia... parodiei... dozată...! Un potop mă prăpădește, ca o mare turburată; Iată, virtuala-mi "poartă" la pământ e dărâmată, Iar o grindină-oțelită poruncită de stăpână, Pune capăt șansei mele... În "baracă" să rămână! Încă o dată mulțumiri pentru spiritul... umoristic și nu numai! Voi încerca o variantă... poate nu cea... salvatoare. "Pecetluită"-mi este soarta! Succes, tuturor! | |
| = Epigrama - gen minor?! | Gigi Burlacu - Pietreanul [05.May.12 07:27] |
| Să îmi ceară socoteală, (Convenind subtil cu „nașa”) Ieri, la "poarta"-mi virtuală, A venit vestitul Pașa. M.S. În rolul serios de tată Al poeziilor - majore - Oximoronic se constată: Se dă și Pașa la minore! | |
| = Parodiem, parodiem, desigur | George Pașa [05.May.12 09:32] |
| Era o greșeală gramaticală în titlul comentariului meu anterior; de asemenea, lipsea rima în versurile 1 și 3. M-am grăbit atunci, așa că rescriu replica anterioară: N-am venit prea plin de fală, Nici cu gând să te-nspăimânt, Însă poarta-ți virtuală Mi se pare... la pământ! În consecință, conform regulilor, comentariul meu anterior ar trebui să fie considerat înafara subiectului. "În rolul serios de tată Al poeziilor - majore - Oximoronic se constată: Se dă și Pașa la minore!" (Gigi Burlacu-Pietreanul) Pietrene, te cam uiți cu jind La poezia cea majoră; De-aceea, poate, rătăcind, Ai nimerit... la o minoră! | |
| = Bun venit... | Miclăuș Silvestru [05.May.12 16:58] |
| - George...! Praful s-a ales...(e-n vânt) Uite: nici nu-i casă! Dacă "poarta"-i la pământ, Intră! Nu-mi mai... "pasă". - George, Gigi: la problema ... voastră, încă nu mă implic...! - Gigi, Spune-mi drept, frățioare dragă, Cum de nu m-ai ignorat? Doar văzuși: au prins să "tragă" Cu... Tu-Nu-ri... 'n-automat...! Succes, tuturor! | |