| = Copleșitoare temă, | Marius Lazarescu [26.Jan.13 14:01] |
| veghea ultimei singurătăți rămase cuiva drag... cei mai mulți ratează o astfel de temă prin patetismul implicării, excesul descriptiv sau imagini de rupt gura târgului. Autorul însă nu a ratat nici un gram din poem, a refuzat capcanele și a rămas cuviincios. A știut să puncteze poetic când a trebuit (“stăteau de povești până târziu când unul din ei adormea”, “într-o seară singurătatea nu a mai cuprins-o”). Cred totuși că s-ar putea renunța la ultimul vers (“și mirosea a moarte peste tot”), versurile anterioare sunt suficient de explicite. | |
| = mirosea a moarte... | Teodor Dume [26.Jan.13 18:49] |
| mi-a plăcut modul în care ai reliefat teama de singurătate și nu numai. aici de fapt e o sență pe care ai plasat-o pe două laturi după care revii recurgând la amintire. acest liant împlinește. deosebit acest text. aprecieri! | |
| = multumesc | Marcel Vișa [27.Jan.13 17:16] |
| va multumesc mult domnilor! | |
| = iconic | Nache Mamier Angela [27.Jan.13 17:56] |
| un plan bucolic si unul prea brutal (în final"mirosea a moarte peste tot" )care ne coboara brusc pe pamânt si uitam din planul iconic al "bunicii" cu care debuteaza într-o lumina biblica poem prea explicit , dar emotia este perceptibila ,caci este un subiect sacru pentru oricare din noi mi-au placut "vanilia,musetelul" si lumânarea aprinsa în "mâinile mele" ca o stafeta intre generatii | |