| = o poezie de | Ottilia Ardeleanu [30.Sep.15 23:03] |
| nota 9. atractiv titlul. pe urmă, suita introdusă prin cuvintele în majuscule, ca și când ar fi fost determinată și poziționată de/ pe coordonate. sunt, însă, și cuvinte de umplutură peste care nu am putut trece cu vederea. oricum, un poem bun! | |
| = O poezie complexa | razvan rachieriu [01.Oct.15 09:44] |
| “Treci mai departe printre cuvinte/ gânduri ascuțite de durere”, care înțeapă organismul, în căutarea lui “Celălalt”, cu “ochii, aripile unei păsări hrănindu-se cu lacrimi”, iar “Ziua” se repetă mereu strigând bezmetic și virulent “Despărțire”, și “lumina ei se îndoaie” apăsată de un “Ieri” peste care se depune din ce în ce mai mult praful timpului, și “Mâine” își “lasă cea de pe urmă piele de șarpe”, și treci prin mâine tot “mai departe” “într-un univers” iradiind infinitul. O poezie complexă. | |
| = referință | Simion Cozmescu [02.Oct.15 22:57] |
| Ottilia, mulțumesc! Cum spui, sunt și cuvinte de umplutură, dar nu prea am găsit o altă modalitate de aranjare, redactare a ceea ce voiam să transpun. E un poem la care am muncit mult, poate prea mult, a pierdut din spontaneitate. Răzvan, mulțumesc de citire și comentariu. Da, o consider și eu o poezie complexă. Am câteva idei aici pe care am încercat să ridic o construcție lirică, posibil ca lirismul să fi rămas oleacă în urmă. Dar pentru mine va fi totdeauna o poezie la care mă voi raporta. | |