| = sunt surprins | nicolae tomescu [03.Feb.16 20:55] |
| de cât lirism se află în textul de mai sus, un adevărat imn închinat tinereții cutezătoare, ce înfruntând primejdii, pe cărările mișcătoare ale mării, caută aventura. Adoris, fiul lui Atridas , își dă în vileag, cu această ocazie, patriotismul prin gândurile despre cetatea sa de baștină, Atena, ce le poartă cu el. La fel cu aezii care cântau vremurile de glorie | |
| = Exuberanța generează poezie | Viorel Darie [04.Feb.16 08:46] |
Va dați seama, pentru un grup de tineri vânjoși, încă necopți la minte, câtă exuberanță puteau avea, văzându-se scăpați pe întinderile mării de sub conducerea celor bătrâni. Toate țărmurile, toate orizonturile erau ale lor. De aceea, acest cânt la începutul romanului "Adoris și Kromia" este o sărbătoare, o descătușare, o binecuvantare a mării. Oare noi am putea să simțim la fel dacă am fi în situația lor ? Mulțumiri, Domnule Nicolae Tomescu, pentru citirea acestui poem în proză, și pentru aprecieri. Va mai fi doar un singur poem în proză în acest roman, dar asta tocmai la sfârșitul cărții. Va fi imnul întoarcerii, a revederii patriei dragi. Cu stimă Viorel Darie | |