| = Totul aluneca intr-o dimensiune haotica | razvan rachieriu [22.Jul.15 09:37] |
| Poezia creează impresia lipsei de aderență la real, anihilând forța gravitațională, astfel încât totul alunecă într-o dimensiune haotică, aducând în primplan big bang-ul, iar abandonul pare să fie unica soluție, eul se disociază de sine, volatilizându-se, încât nu mai știi cine ești, pierdut în serenitatea adâncurilor Celuilalt loc. Cuvintele produc vibrații eliberând energii subtile, din care se alimentează inconștient poemele. | |
| = pentru ca un curcubeu să explodeze | Maria Elena Chindea [26.Jul.15 06:15] |
| Când totul își schimbă codurile, de la magnetismul planetei la percepțiile noastre, pare că totu-i lipsit de aderență și doar haosul ne respiră...Dar totul se pune în acord cu noile energii ale universului - noi vom plăti vamă și vom trece dimensiunea! Mulțumesc de vibrație, Răzvan! | |