| = figuri de stil în exces | Carmen Sorescu [30.Oct.19 04:27] |
| La final mi-am dat seama că subiectul central a fost mama pentru că ai revenit și cred că a fost de bun augur revenirea pentru că altfel, eu una, eram pierdută-n spațiu de un exces al figurilor de stil: mormânt de apă, glezne de stele, culcușul fulgerelor, mareele din palmă, buzunare cu ancore, sunam vânturile, mările din coapsă... Din acest conglomerat nu rămân cu nimic pentru că e prea mult, cred că pentru un bun epic ar trebui să lași poemul să respire. Ideea aceea din Enuma Eliș, pe care o revăd în subtitlu, Când sus... Testamentul nu-și deschisese copertele, nicio credință nu ne lega în aceeași tâmplă (aici chiar îmi place) dar, pluteam sincopat printre escroci? Părerea mea e că ai putea să faci două poeme de aici... e prea încărcat... și inflația de metafore nu face decât, ca orice inflație, să devalorizeze. | |