| = paralelism | Cristina Cirnicianu [29.Aug.10 09:09] |
| între pasențele țigancii si cele proprii, între absurd " într-o zi va cădea un stâlp de telegraf peste tine" și ambiguu "dacă vei alege să râmâi chinurile îți vor jubila prin carne". în final, visul premonitoriu, aduce un plus de mister "devin o mică statuietă din încrengătura femeilor ce n-au putut iubi" și se închide rotund "văd negru în fața ochilor/ ca și cum în viața mea ar fi explodat un cartuș cu cerneală" (ca și cum nimic nu ar mai fi de spus, o cortină neagră căzută definitiv peste mesajul de dincolo, naște întrebări). titlul poemului e de asemenea reușit. aprecierile mele | |
| = Silvia | Aurel Sibiceanu [29.Aug.10 09:57] |
| Un poem care m-a atras de la primul până ultimul cuvânt. Are tensiune, chiar umor. Transpar delicat și poetic îngrijorările misterioase ale femeii care se apropie de problematica ei, profund abordată de Balzac știm noi unde!!! Felicitări! "Bărbat neînceput" înseamnă flăcău, necunoscător al femeii? | |
| = . | Veronica Valeanu [29.Aug.10 12:28] |
| asta nu poate fi discursul tigancii: îți vor jubila prin carne vei fi un soare confuz în recluziune care nu a gustat strălucirea sfarsitul prea aglomerat ar trebui mai stilizat chit ca e senzatie dar mi-a placut cand a tipat tiganca | |
| = re | Silvia Goteanschii [29.Aug.10 14:27] |
Cristina Cirnicianu, sper că o fi de bine, din moment ce poemul naște întrebări. ai răspândit căldură în poemul meu. Aurel Sibiceanu, mă bucur că ați respirat aerul romantic, misterios îmbinat cu forța observațiilor realiste atât de aproape de spiritul artistic balzacian. aveți dreptate la bărbatul neînceput. sper să fi sesizat și ironia cu costumul. Veronica Valeanu, multumesc că v-ați oprit și în pagina mea. la discurs aveti dreptate daca e sa fie o tiganca tipică. mai revin pe text ca sa vad ce pot face cu aglomeratia. sper să reveniți. | |