| = tom nu-i ion | Alina Mihai [16.Dec.11 20:28] |
| bineânțeles povestitorul ne face de 7 ori să stăm cu sufletul la gură îmi vorbește mie personal, îmi răspunde mie personal ... la câteva rânduri distanță. a trebuit să mă opresc din lectură și să fac miau-miau fiul craiului cel mic iesă din grădină calul pe care l-a avut tatăl în tinerețe, armele și hainele acestuia milostenia pe care i-o dă face adevărată ivirea acestei clipe primul lucru pe care l-a făcut fiul de crai a fost că s-a rătăcit Asta-i o parte din ce, formal, mi-a displăcut. Dincolo de asta, mi se pare nepotrivit să povestești o poveste. Pe Harap Alb cred că l-ai distrus. Creangă e fantastic citit, nu povestit. Copilul învață replicile personajelor, participă activ, se implică anticipându-le, își exersează în acest fel memoria. Exercițiul funcționează dacă povestea e citită, nu repovestită! Măcar s-o fi zis cu har! Căci, dincolo de citate, nu e nimic notabil. | |
| = Alina Mihai, | Adriana Gheorghiu [17.Dec.11 01:16] |
| Regret că maniera ta sistematică de-a ordona propozițiile nu beneficiază de o atitudine critică pe masură, atitudine ce ar implica o lectură fără prejudecăți și fără stereotipii : “Copilul învață replicile personajelor, participă activ…își exersează….memoria.” “Însemnările….” este un îndrumar pentru lectură și nu are ambiția de-a intra în competiție cu povestea comentată. Iar prin “Tom nu-i Ion” subscrii la un limbaj în afara oricărei etici literare, în sensul că “ofensezi” chiar scriitorul căruia îi iei “apărarea”, deși nu cred ca Ion Creangă ar avea nevoie. Fiii de crai mai mari s-au întors și ei cam repede din călătoria la care au fost provocați. | |
| = cu punct. | Alina Mihai [17.Dec.11 22:37] |
| Credeam că am sugerat deja că, în opinia mea, frumusețea acestui text stă, în exclusivitate, în citate. Ce ai scris tu, suplimentar, nu are - subliniez că pentru mine - nicio valoare literară. Credeam că, dincolo de opinia negativă legată de întreprinderea ta, ajut dacă-ți subliniez greșeile majore. Pentru că ai ales să mă tragi de urechi în loc să mulțumești, promit că nici n-o mai fac. Ce numești mai sus stereotipii și prejudecăți sunt opiniile specialiștilor, pe care eu însămi le-am verificat. E ca și când ai povesti un film și l-ai ilustra cu pasaje din el: nimic mai aberant, în ce mă privește. | |