| + . | serban georgescu [22.Feb.18 10:19] |
| Luciditate, nu te-am dorit ... se văd în poezia asta Bacovia, Esenin și Bob Marley îmbrățișați, în zdrențe, desculți pe un pământ post-atomic, privind printre lacrimi o stea urcătoare ... în stânga melcul aplaudă șarpele dansator adică am rezonat à bientôt | |
| = rectificare | serban georgescu [22.Feb.18 10:50] |
| l-am văzut pe Bob Dylan și am zis Bob Marley, deci: Bacovia, Esenin și Bob din Lan îmbrățișați, etc, etc | |
| + stelule, stelute!! | Mihaela Merchez [22.Feb.18 11:48] |
| Au luat foc pădurile, miriștea, melcii au luat-o la fugă care-ncotro ... Pompierii trag de ploaie așa cum amanții trag de sânii femeilor înfierbântate, nimic din ce-am visat - doar geamul deschis către moarte. Ieși, îți spun, din inima mea, ....si, eu, personal, as renunta la versul cu sarpele, desi am inteles cum ai simtit - si as continua pur si simplu... e un poem "marca Silvia", te defineste si il definesti. ma bucur sa ii pot da steluta! | |
| = Păreri. | Oancea Sorin [22.Feb.18 17:44] |
| Dacă eul liric feminista ar visa mai poetic, lirismul textului ar respira. Imagini ca un album cu minciuni plin de lacrimi deci nu un deșert ci o baltă. O poetizarea captivă în refugiul monadei. | |
| = re | Silvia Goteanschii [11.Mar.18 13:17] |
| Multumiri pentru lectura si pareri !!! Mihaela, am renuntat de cateva ori la sarpe, dar s-a intors inapoi de fiecare data :) Primavara minunata ! | |