| + Când aparții cuiva... | enea gela [03.Dec.23 14:53] |
| în cazul tău apartenența e la poezie, am în vedere textul acesta și nu numai, în care confesiunea cu note de nostalgii aduse în prezent, dintr-un trecut nu prea îndepărtat, ține de un discurs bine stăpânit, cu trimiteri la ceea ce consumăm ca imadiatețe: alune, cartele de interfon, glorie, etc. Un balans constant între ceea ce pare și ceea ce este, cu adevărat, viața. Ești o voce distinctă, un poet autentic. Felicitări! | |
| = Corectură... | enea gela [03.Dec.23 14:54] |
| imediatețe... | |
| = Enea Gela | emilian valeriu pal [04.Dec.23 06:59] |
| Onorat de apreciere. Când eram copil, visam să mă fac scriitor și să locuiesc într-o peșteră, iar lumea urma să mă citeze și să mă citească, crezând absurd că am ceva important de spus. Timpul a trecut și, dacă aplic balanța decizională, raportat la beneficii și pierderi, pentru mine poezia a fost cea mai mare dezamăgire, dincolo de unele mici victorii personale, pentru că m-a lăsat să vorbesc singur. Din cauza asta n-o să mă consider niciodată scriitor, poet sau alte asemenea, cel mult autor publicat în volum. Și tot din cauza asta, când poezia are chef s-o ia hai hui prin mine ca un câine care și-a ros lesa, încerc s-o temperez și s-o umanizez, să-i arăt că face parte din mine dar nu e mai importantă decât mine. Încă o dată, mulțumesc de apreciere și lectură. | |