| = Părere | George Pașa [11.Mar.24 19:18] |
| Parcă discursul e puțin cam motivațional. Poate așa l-ai vrut. Îmi place că adresarea ar fi concomitent și către sine, și către alții. Până la urmă, toți avem nevoie și de încurajări, după serii de nesiguranțe. Sigur de sine, se zice, e doar cel puțin competent sau chiar deloc. În final, cred că ar trebui scris naichi”, fără doi de „i” (m-a distrat puțin adaptarea aceasta în limba română). | |
| = gestica unei paradigme | Sorin DespoT [11.Mar.24 19:25] |
| salve, george. ai prins firul de minune, așa e, m-am folosit (și, ici-colo, a, încercat să îi dezvălui limitele) limbajul ăsta de sfătuitor profesionist pe care l-au cioplit motivatorii, antrenorii, terapeuții și toți asemenea. nu scot i-ul ăla nici picat cu ceară, însă. am rîs prea tare. :P | |
| + Completare | George Pașa [11.Mar.24 19:28] |
| Și un semn de apreciere, fiindcă, deși nu-mi plac discursurile motivaționale, totuși, am rezonat cu ideile poetice transmise. Știu că ești printre autorii care experimentezi diverse tipuri discursive. Ți-am citi cu plăcere și cărțile pe care le-am găsit prin librării. | |
| = Corectare | George Pașa [11.Mar.24 19:30] |
| „citit”, „„experimentează” Da, am bănuit, însă nu ram prea sigur, că parodiezi cumva discursurile motivaționale. | |
| = M-am prins puțin, Sorine | Pasa [11.Mar.24 20:03] |
| „I”-ul ăla pare că devine după folclor, nu după facultăți, vorba lui Moromete. Ca-n formula aceea din cântec: „draga neichii”! Mă rog, cred că unii chiar așa scriu pe rețele, în loc de Nike. (!) | |
| + Încerc... | Emilian Lican [11.Mar.24 20:39] |
| Pare de multe ori, în rest dau și eu bucățica mea de lumină | |