| = parere | Hogiu Adrian [28.Aug.08 21:24] |
| diana un poem reusit.are un mers poetic bun, strucutrat foarte bine.finalul este intr-un ton cu poezia si zic fara temere ca e intreaga poezie acolo. fara prea multe vorbe in plus, frumos si concis traiesti poemul. adrian h. | |
| = + | Goteanschii Silvia [10.Dec.18 14:27] |
| Înclinație din cap - Când lumea dă din cap că a răsărit soarele,/Când inima se înclină în fața sensibilității,/Un dumnezeu care dă din cap a aprobare,/Mă înclin la tot ce este incursiune în sine, eu inteleg acest cult al inclinării, al plecăciunii, - o ieșire spectaculoasă din orbitele sufletului, cum finalizezi chiar tu poemul un singur dar - nu știu de ce, dar in ultima vreme citesc aproape in fiecare poem ( accentuez:aproape în fiecare ) cuvinte de genul: transpirație, sudoare ei, și eu nu am nimic cu aceste cuvinte, și nu e deloc vorba de nepoetic, pur și simplu necăjesc un pic versurile ÎNCLINAȚIEI | |
| = inclinatie-inclinare | Adriana Lisandru [10.Dec.18 14:27] |
| daca nu era versul "Un dumnezeu care dă din cap a aprobare", m-as fi gandit ca, poate, vorbesti intr-adevar de inclinatie. ÎNCLINÁȚIE s.f. 1. Înclinare. 2. (Fig.) Vocație. 3. (Geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință. ♢ Înclinație astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; înclinație magnetică = unghiul format de direcția câmpului magnetic al Pământului cu planul orizontal. [Gen. -iei, var. inclinație s.f. / cf. fr. inclination, lat. inclinatio dar, pentru ca acel vers exista, intarit fiind si de titlu, nu mai sunt atat de sigura. | |
| = maybe | Diana Todea [28.Aug.08 21:56] |
| problema sensului a fost mereu o capcană în poezie...îmi asum această incertitudine. | |
| = fie cum zici tu, Diana, o "problema de sens" | Adriana Lisandru [28.Aug.08 22:01] |
| cu toate ca "lumea dă din cap că a răsărit soarele." ma rog, poate ca nici locutiunile verbale nu mai sunt ce-au fost. ce stiu eu? | |