| = + | Vasile Mihalache [05.Dec.08 17:44] |
| Am găsit și ceva frumos aici: "unesc penele pentru aripi: mă voi naște" restul este ratat. | |
| = cosmar | Maria Del [19.Dec.08 11:36] |
| Am gasit aici mai multe pasaje interesante. E o atmosfera de cosmar lucid in acest poem, exprimarea ta e uneori foarte plastica, desi nu-si pierde linia de echilibru data tocmai de aceasta luciditate izvorata din miezul cosmarului. Asa in: "alerg în mormântul propriilor mele urechi trăgând în spate mirosul acestuia care mi s-a așezat sub pleoape cărămizile dulci care îmi îmbrățișau tălpile când pășeam peste ele acum sunt sclave ale cuțitelor ce mângâie fuga" sau "sistemul și-a pierdut funcția de gândire totul ține pasul acum spre construcția cutremurului trenul își pierde noțiunea de înaintare calea ferată întrerupe sărutul trebuie să rup draperia trebuie să alerg dar picioarele azi nu vor să fie lungi mă transform într-un copac" Cel mai putin ma convinge - si se pare ca nici pe tine nu reuseste:): "poate e mai bine așa să mă mint cu adevărul și să caut ce a mai rămas de mâncat în scrum" | |
| = Contoar | Popescu Valentin [03.Mar.09 20:18] |
| Aici sunt lucruri care nu pot fi spuse altfel, este o incursiune dincolo de stratul de rimel care ne acopera ochii, vedem rimelul dizolvat in lacrimi si vedem limitele vederii noastre. Este ceva pe care eu il recunosc asa cum recunosc ruina unui zid. Dar manastirea se ridica mereu din aceste ziduri neispravite chiar fara sa reuseasca. | |