Members comments:

= Despre rebusismul arghezian
Vali
[25.Apr.09 16:34]
Pe vremea când rebusismul era cel mai tânăr sport al culturii, înrudit cu literatura,profesorul N.Gh. Popescu – Rebus, unul dintre corifeii rebusismului românesc i-a cerut lui Tudor Arghezi să facă „miere” pentru „fagurii” construiți de el, adică definiții pentru careurile sale, mizând pe potențialul artistic al poetului cu largi și diverse posibilități de exprimare : lirism, satiră neiertătoare și viziune originală despre lucruri. Poetul a început prin a răsfoi un album de „mots croises” al scriitorului și rebusistului francez, Tristan Bernard și a continuat definind cuvinte „încarcerate în pătrățele”. „Așa încep cuvintele încrucișate : te revoltă, te indignează și te seduc” – spunea cel care i-a fost marelui Arghezi maestru într-ale enigmisticii. Fiind din ce în ce mai captivat de această preocupare inedită, a început să așeze el însuși cu meșteșug „consune și vocale între linii”. Ba chiar considera că viața de până atunci părea pierdută, pentru că n-a pus-o în definiții. „Nu mă mai las…”, declara poetul împătimit de „arta de a construi mistere și de a le ghici în ghiocul celulei”, dându-și seama că i s-a născut un patriotism al cuvintelor încrucișate. Și nu s-a lăsat. Pasiunea lui s-a concretizat în volumul 30 din „Scrieri”, intitulat firesc „Cuvinte potrivite și … încrucișate”. Volumul, tipărit în 1933, reprezintă momentul crucial al înfrățirii rebusismului cu literatura.

Rebusismul arghezian a fost tratat pe larg intr-unul din capitolele lucrarii mele de licență, "Enigmistica oglindită în literatura română".

To be able to add comments you must be browsing using the language this text uses.

Use the existing link (near text registration date), or choose the specific language and acces this text again.

Go back !

= Despre rebusismul arghezian	Vali [25.Apr.09 16:34]
Pe vremea când rebusismul era cel mai tânăr sport al culturii, înrudit cu literatura,profesorul N.Gh. Popescu – Rebus, unul dintre corifeii rebusismului românesc i-a cerut lui Tudor Arghezi să facă „miere” pentru „fagurii” construiți de el, adică definiții pentru careurile sale, mizând pe potențialul artistic al poetului cu largi și diverse posibilități de exprimare : lirism, satiră neiertătoare și viziune originală despre lucruri. Poetul a început prin a răsfoi un album de „mots croises” al scriitorului și rebusistului francez, Tristan Bernard și a continuat definind cuvinte „încarcerate în pătrățele”. „Așa încep cuvintele încrucișate : te revoltă, te indignează și te seduc” – spunea cel care i-a fost marelui Arghezi maestru într-ale enigmisticii. Fiind din ce în ce mai captivat de această preocupare inedită, a început să așeze el însuși cu meșteșug „consune și vocale între linii”. Ba chiar considera că viața de până atunci părea pierdută, pentru că n-a pus-o în definiții. „Nu mă mai las…”, declara poetul împătimit de „arta de a construi mistere și de a le ghici în ghiocul celulei”, dându-și seama că i s-a născut un patriotism al cuvintelor încrucișate. Și nu s-a lăsat. Pasiunea lui s-a concretizat în volumul 30 din „Scrieri”, intitulat firesc „Cuvinte potrivite și … încrucișate”. Volumul, tipărit în 1933, reprezintă momentul crucial al înfrățirii rebusismului cu literatura. Rebusismul arghezian a fost tratat pe larg intr-unul din capitolele lucrarii mele de licență, "Enigmistica oglindită în literatura română".