| = *vis | Andreea Drăguleasa [31.Aug.04 00:25] |
| Unde ai ținut ascunsă de noi poza asta până acum? Completează într-un mod nesperat textul și așa frumos. Felicitări pentru modul în care te redai în versuri! A. | |
| = Ama | Lucian Preda [31.Aug.04 00:38] |
| "unde sunt ceilalți iubitule să scrie despre noi biblia" Nici macar singuratatea nu te va opri | |
| + Alma | Luminita Suse [31.Aug.04 03:53] |
| Splendid, splendid, splendid! Nu am cuvinte! Da, o poezie de exceptie Alina, ma bucur ca te-am citit! | |
| = Dumnezeul din Text | Stefan Bolea [31.Aug.04 04:20] |
| Este o punere in scena in regim de antifraza a Genezei, cu mijloace post-moderne. Si poate un exorcism, pentru ca ramasitele unui dezechilibru sufletesc sunt vizibile. Ce mi se pare spectaculos insa este barbismul acesta dus la extrem - cifrul orfic in care este incatusata poezia. Este un text dificil, recomandat lectorilor masochisti, care nu se vor satura de tainitele lui. | |
| = . | Ioana Barac Grigore [31.Aug.04 05:35] |
| un autoportret in guase, dar visceral, in sfera incompleta, in cautare dramatica. o jumatate dupa cealalta, cu sufletul la gura, la piept, la pantec, la creier. apropiere, ratare, ramanere in urma, iarasi gata de intrepatrundere, iarasi poticnire, ramanere in urma... va fi! felicitari Alma | |
| + deosebit, felicitări | Virgil Titarenco [31.Aug.04 07:32] |
| Da, am citit-o de mai multe ori. Are textură. Îți trece prin septul tîmplelor și te lasă la marginea lumii nedescoperite din tine. Alina Manole scrie poezia lui "aproape și totuși nu încă". E un fel de tragedie a viitorului în oglinda trecutului. Feminitatea este covîrșitoare în textele ei. Masculinul e aproape decorativ. Femininul învinge prin fatalitate și dezechilibru tragic. Un text cu rezonanță. | |
| = Kundalini | Claudiu Stroe [31.Aug.04 07:43] |
| Pana la urma, fiecare are Dumnezeul lui, uneori creat din chiar mintile noastre intortocheate. Si DRAGOSTEA poate fi un bun Dumnezeu!!! Mi-a placut! | |
| + "grăbiți-vă, de mâine vine un alt dumnezeu ..." | Gabriela Petrache [31.Aug.04 09:11] |
| Un text deosebit, acum acesta este unul din textele tale care îmi place cel mai mult :), un dans sub clar de lună dezvăluind o latură ultrafeminină a așteptării exasperate și exasperante, un șir de negații ce ar trebui să convingă dar înainte de toate să autoconvingă, ei, dar ce rost are să spun mai multe că doar tu știi ce ai scris :). Frumos. | |
| = frumos | Elia David [31.Aug.04 09:23] |
| O poezie care lasa urme, raneste la randul ei... Pentru ca e imposibil, ca cititor, sa te sustragi fiorului unei astfel de lecturi, unei astfel de trairi... O poezie ca o clipa de totala, sfasietoare sinceritate - la care contribuie si fotografia decupata din efemerul existentei... | |
| = more than a feeling | serban georgescu [31.Aug.04 11:17] |
| Am auzit ca din intamplare la TV zilele astea o melodie de pe vremea fotografiilkor decolorate ... nu stiu cine o canta, dar refrenul e asa "More than a feeling ...", repetat, repetat la nesfarsit. Ma intrebam oare ce poate fi mai mult decat un sentiment? Citindu-ti poezia mi-am format o idee asupra raspunsului. | |
| = error | serban georgescu [31.Aug.04 11:17] |
| scuze pt k | |
| = De unde atâta forță?! | ioan peia [31.Aug.04 15:09] |
| Ar fi trebuit să mă culc pe gânduri și să tac. Așa, cu capul într-o parte, ca și tine, dezechilibrat de uimire. Nu pot lăuda! Cum ai putea să lauzi petala de floare că închide în ea misterul frumuseții primordiale. Am mai adăugat un nume antologiei mele personale. | |
| = ghemuită în cerc | Diana Iepure [31.Aug.04 15:35] |
of uite ce-a scris azi scrijelind pe genunchi canale pentru sânge pitită între propriile speranțe se joacă de-a v-ați ascunselea cu noi așteaptă să se facă noapte aprinde stele se ițește de după metafore pe jumătate-i vedem corpul incizat asimetric ea ne urmărește cu-un ochi reacția întârziată femeia asta de algocalmin se autoflagelează și râde ghemuită în cerc | |
| = dar doare... | Cristiana Miu [31.Aug.04 17:47] |
| Din tot ce-ai scris tu e poezia mea preferata. Intr-adevar, detine numeroase ascunzisuri si capcane, dar e minunata cand dezlegi cateva si stii ca mai sunt atatea altele ramase secrete. Minunat autoportret, Alma, dar doare... | |
| = comentatorilor mei | Alina Manole [10.Dec.18 14:27] |
Andreea, fotografia este făcută cu webcam-ul Florinei, prin aprilie, după cununia Magului. Țin mult la ea, tocmai din aceste motive. Lucian, nu suntem niciodată singuri, lângă noi este el... recitește, dacă ai timp, primele două versuri, scrise italic, este un citat din "Epistola către Romani". Luminița... îți mulțumesc, sunt fără cuvinte... Ștefan, spui totul despre text în comentariul tău. Impresionată! Ioana, va fi? Necunoscute sunt căile lui. Noi doar putem iubi. Avem voie, nu?... :) Virgil, venind de la tine steaua asta trebuie să cîntărească greu. Am să o pun pe raft, undeva mai în spate să nu cadă... . ;) Ce se face cu prima steluță primită? Spune-mi tu. Claudiu, mă bucură trecerea ta pe aici. Dumnezeu e dragoste e pleonasm, nu-i așa? Gabriela, îți mulțumesc pentru sugestii și cuvintele tale, întotdeauna cu mare drag și prețuire. Elia, cred că scriem doar atunci când există acele momente de "totală sinceritate" cu noi înșine. Șerban, sunt zile în care prefer fotografiile în sepia, le prelucrez pe cele color, mă joc de-a negativul, prefer decolorările de timp, ploile. Deși sunt un optimist convins. :) Ioan, mă onorează cuvintele tale, îți mulțumesc. Diana, frumoase versuri, poate fi un poem de sine stătător. Și e al tău. Cristiana, poate nu numai un autoportret, ci și o regăsire, ca atunci când te privești într-o oglindă întreagă. Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre, dragii mei. | |
| = Clipe | Albu Vladimir [31.Aug.04 20:35] |
| Biblia... uite ai gasit aici conceptul cel mai imperfect cu putinta... si ii mai dai si o nota de indeterminat asa ca si cum ai presara piper pe o imensa salata... daca iubesti atunci nimic nu isi mai gaseste rostul si locul potrivit... nu se poate iubi comercial... imi place poezia, versul tau e bine structurat si totusi... | |
| = Un banal "imi place" | Alexandru Dan-Alexandru [01.Sep.04 00:46] |
| "nu mai cresc in mine inimi" sa demonstreze conditia de om a d-voastra? "inca mai cred" urmat de orice spune foarte multe despre omul de dincolo de versuri ce pot sa zic...un banaL "imi place", pt ca in fata unui asemenea text ma simt sec (de idei) | |
| = steluță | Mihaela Maxim [01.Sep.04 10:55] |
| * și de la mine. o poezie scrisă cu albuș de lacrimi. neplânse, curse direct, pe marginea inimii rășină. închiși în cea mai veche dumnezeire, acel noi de la început(moto), devenind singuratate abisală, cu un singur trup: "să-MI spună /apa e despicată grăbiți-vă". dar, s-o luăm de la început. "s-au decolorat de tot pozele privirea se lasă guașă la marginea deșertului sunt tot mai mulți șerpii de zi între noi lichefiate serile se scurg și tu pleci" cliseul faptic, datele critice. procesul verbal de tristețe, încheiat într-un tragism al ideii de "noi". strigătul celui rămas în urmă, să acopere iubirea de pașii care calcă umed, sărat, sentimente la vedere...încă. "iubitule nu mai cresc în mine inimi nu mai cresc în mine tălpi nu mai hrănesc nici o tulpină de zeu în sânge adorm cu sânii striviți de urma vertebrelor tale kundalini are gustul sărutului violet" dumnezeirea nu mai naște, sânul iubirii este sterp. imagini se-cu-la-re. pictură internă, scrisă cu geana. apoi "dumnezeu născut în exil" " cad ape din cer îngerii îmi stau lipiți de umeri cu aripile ude iar vine sfârșitul lumii vine potopul îți amintești norii nu mai aveau găuri fulgera ca printr-un axis mundi nu mi-era frică deschid fereastra la dumnezeu request timed out pe umeri port doi îngeri uzi până la piele strigătul îmi iese prin pântec nu îmi plac merele nu mi-e frică de șerpi unde sunt degetele tale galbene unde e mirosul de mosc și imperial leather unde sunt ceilalți iubitule să scrie despre noi biblia " și noi, scribii, măturând tăcuti cu privirea scena ireal de frumoasă a nașterii unei poete de suflet. | |
| = >> Miha, Vladimir, Alex | Alina Manole [03.Sep.04 22:27] |
Mihaela, mi-a plăcut mult cum ai spus: "albuș de lacrimi". Este o metaforă superbă. Vladimir, tocmai pentru acel concept de care spui am folosit "biblia" în final, pentru echilibru. A fost un fel de revelație și consider că este ideea potrivită. Nu e vorba de comercial aici. Sunt curioasă unde ai văzut tu comercialul. Te rog, aștept un răspuns. Alex, într-adevăr, este vorba de condiția mea de om și, aș mai adăuga, și de femeie. Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre, dragii mei. | |
| = dumnezeu request timed out | Cristian Fara [04.Sep.04 13:54] |
| ce pot pentru ca sa mai spun? poate ca un "sentiment" devine tot mai confuz cu cat il constientizam mai mult. Dar cand "sentimentul" devine poezie? ...cadem in aceasi capcana spunand "ce frumoasa este poezia" si uitam ca uneori doare. "kundalini", "axis mundi", "dumnezeu request timed out" sunt un exemplu. | |
| = Bis | Alexandra Mihalcea [02.Oct.05 19:06] |
| Mențin comentariul de la poemul anterior, minus ce am zis despre mine, ca nu sunt masochista:) | |
| = poema Cuvantului Dragoste | Bianca Iulia Goean [14.Sep.04 00:09] |
| Uite, am scapat aceasta comoara, dar merg sa ma intind alaturi de iubitul meu fericita ca sunt femeie. Nu ca nu as fi fost, mereu, dar tu ai scris aici atat de profund despre dragostea re-nascatoare, te-ai rasucit in esenta si m-ai incantat desavarsit cu ingerii tai uzi pana la piele, asa incat nu am decat sa iti spun ca da, mai presus de cele mai inalte virtuti, este dragostea... sa nu uitam ca din dragoste am fost creati. | |
| = liternet | Claudiu Banu [26.Oct.04 15:15] |
| Felicitari Alma pentru aparitia pe site-ul liternet cu acest text! | |