Să fiu sincer nu pot spune exact de ce scriu rîndurile acestea. Poate că așa le-o fi soarta să fie scrise acum. Sau poate o fi vreun fenomen de acumulare în mine, la care nu am fost neaparat atent. Uneori simți dureri ciudate, aproape estompate în încheietura unei mîini sau în umeri și nu știi care le este cauza. Din cînd în cînd revin poate cu mai multă intensitate pînă cînd descoperi că de fapt nu le mai poți ignora. Așa mi se întîmplă mie acum cu siteul poezie.ro. Am așa o senzație de rutină, de derivă, de impas în care s-a intrat de parcă nimeni nu mai are nici o viziune acolo sus sau ca și cum în carlingă pilotul și copilotul au sucombat de mult sau poate că au adormit. Într-un fel plutim, ne mai duce inerția, dar cum pe lumea asta nu există perpetuum mobile, probabil că nu mai este mult și ne vom prăbuși sau eventual ne vom scufunda într-o profundă spirală entropică.
Se pare, sau cel puțin așa se vede de pe partea asta de lume, că nimănui nu prea îi mai pasă de nimic, textele penibil mediocre inundă aproape pînă sus. Textele bune sînt extrem de rare.
Nivelul la care se acceptă pornografia și vulgarul le-au transformat aproape în locuri comune.
Foarte mulți autori valoroși au plecat sau pur și simplu nu mai publică.
Rareori mai întîlnești noi experimete lirice. Nici un maestru nu mai explică sau critică nimic.
Există aproape o lipsă totală de modele pe care să le mai poată vedea cei ce publică pentru prima dată, astfel încît rolul de atelier al siteului este practic nul la momentul acesta.
Facilitatea comentariilor s-a transformat în multe cazuri în taclale de forum sau pur și simplu în chat.
Duduie subsolurile multor texte și chiar unele texte de emoții și schimburi mai mult sau mai puțin matrimoniale pînă dincolo de penibil.
Nu pare să existe nici un fel de viziune literar artistică în ce privește siteul și viitorul lui ca și cum ar fi doar un simplu tonomat de postat texte și pălăvrăgit în voie.
Nu mai pare să existe nici un fel de stimuli pentru calitate sau excelare. Modul cum a ajuns să funcționeze siteul pare să nu mai promoveze poezia ci vizibilitatea celui care vrea să aibă 15 minute de faimă.
Se pare că nimeni nu mai pricepe că acumulările cantitative cer în mod firesc ajustări strategic calitative dacă nu se dorește ca poezia să intre în agonie și eventual în comă.
Pînă și “haina” siteului nu s-a mai schimbat cu nimic chiar dacă niciodată nu a fost prea elegantă, așa cu ar sta bine unor oameni care se ocupă de frumos. Pînă și ultima gospodină de la țară știe că primăvara, măcar înainte de Paște se văruie. Numai siteul poezie.ro nu își mai reactualizează “skin-ul”. Orice site care se respectă în lumea asta o mai face din cînd în cînd.

Poate că voi fi acuzat că sînt rău intenționat sau poate ingrat în contextul în care munca este voluntară și siteul gratuit. Mă înclin și recunosc că poate fi și acesta un punct de vedere. Dar aș vrea să nu mă înțelegeți greșit, eu nu caut un site perfect ci eventual unul perfectibil. Din păcate impresia mea este că aici lipsesc cu desăvîrșire mecanismele de feedback, de autoreglare și îmbunătățire sau adaptare la condiții noi. Într-o astfel de situație declinul și prăbușirea în mediocritate nu mai sînt decît o problemă de timp. Pentru că se știe că dacă nu urmărești să ajungi nicăieri, cu siguranță vei ajunge acolo.