BEC-ul nu e ceea ce se crede îndeobște, adică nu-i dispozitivul ăla de se bagă-n fasung și se arde când ți-e lumea mai dragă. BEC-ul e o instituție a statului, care, printre altele, trebuie să anunțe rezultatele finale ale unor alegeri, așa cum fură și astea pentru funcția de președinte al statului nostru.
Până la ora când scriu vorbele astea, BEC-ul nu a publicat rezultatele finale oficiale ale scrutinului electoral de duminică.

***
Penultima fată mare fu Geoană, care sări-n sus de bucurie duminică seara, fiindcă-i intrase votul câștigător undeva, fix la orele 21, și fix în fața publicului, asta fiindcă-i spuseseră niște exit-polle că a fost dezvirginat și că a fost promovat, deja, de la președinția Senatului la președinția de țară.
Ultima fată mare e, azi și la ora asta, PSD-ul, care depuse în graba mare o contestație a alegerilor, adică a unui drept constituțional, iar nu contestarea rezultatelor finale oficiale (care încă nu au fost date publicității!) ale unor alegeri care urmează, printr-o tonă de motive, mărturii și probe să poată fi demonstrat că or fi fost fraudate.

***
Mai multe detalii despre modul în care au fost aranjate lucrurile pentru o reală violare a alegerilor, puteți afla studiind planurile, ordinele și măsurile semnate de domnul Dan Nica, cel care a produs busculada aia semantică dintre demisie și destituire, prilej cu care a reușit primul viol de toată splendoarea asupra lui Băsescu și al întregii echipe de consilieri prezidențiali virgini și în sens și în semnificație, care s-au grăbit, tot ca fetele mari la măritiș, să dea pe piață decretul destituirii lui Nica, deși se știa că ăsta urma să-și dea demisia (unilateral, chipurile!) a doua zi la prânz, fiindcă fusese, la rândul său, abuzat... politic.

***
Din câte știu eu, CCR nu e fată mare și nici medic ginecolog sau legist, așa că aștept să scrie câteva vorbe de duh bine simțite despre suita asta de pretinse violuri și să le publice cât se poate de repede în Mon. Of.