Măi, te mai trece câte o incontinență de un anume gen, îți mai dă viața câte o minoră contracție intestinală, asta așa!, și, din când în când, nu-i așa?, cu alte cuvinte, au dreptate unii care vor spune că degeaba are tot românul, precum orice viețiuitoare obșnuit-bipedă, o gură și o gaură de evacuare pe undeva; căci, până și-n dreptul intimității constituțional garantate pe la noi, tre' să-i treacă, oricum, digestia prin fața ghișeelor înconjurant/încurajante-ntr-o iubire socializant cumplită/e, căreia i se și lipește coerent (și mai coerent!) și și mai bine expresia: “gura bate curul” și “tre', musai, pentru a fi afin re-evaluarizat/ă”.
De ce?: “fincă păririle și covergințile și confuzili (sau cum le mai zice!), da' și fustărili ficăruia dintre noi îs egal împărțite și distribuite și, culmea!, și individual și colectiv; fincă!”,... ascultați la mine ce vă spun! de cele mai multe ori vrem s-ajungem în pragul extazului, că dacă reușim să dăm peste ce nu ne trebuia, adică peste trebuințe, pe undeva, peste o “ori” o/a le găsi așa (ușile-s tot timpul “memorabil deschise”!) 'n fața (a/ale) liftului fără a apăsa pe buton – ți se poate-ntâmpla și așa ceva! – și ți-arunci acolo urletul... și-nchizi.

Ei, nu-s “toante” ușile precum curcile, dat fiind că-n anumite cazuri lucrurile nu merg chiar așa, ca-n filmele-n care te trezești că urlă cineva către tine canalizant: La masă, la masăă, la masăăă! – așa cum strigă Madam Mariana Câmpeanu, sedentară-n sectorul al doilea al Bucureștilor, specialistă-n statistici numai de aproape treizeci și nouă de ani, și numai prin funcții de conducere aflată!, care mai de care funcții, prin sectorul Institutului Național de Statistică, (fără “brevet și calificare de “cercetător științific” la purtător, altminteri!?), numai că recent, ne dă aceste “recente soluții de stat/dat cu/din gură” prin televiziuni!, în calitatea-i de fostă ministră brează-n treburi sociale și de tot felul de munci, inclusiv în cele ce privesc persoanele handicapate ... dacă nu m-a luat, pe mine, “memoria” pe dincolo de stat rău la cap, sau nu!
Doamna (actualmente find Trezorieră a PNL și PENSIONARÃ DE STAT!) știe foarte bine că, statistic vorbind, iar nu propagandistic, brelocul Crinlaurențialiberal conține:
– un milion de pensionari, foști funcționari de stat, ce sunt și acum tot funcționari de stat, cumulând inteligent o pensie mediu/globală de cam 1 600 Lei/lună, cumulată cu o leafă pentru funcția pe care o ocupă acum, din dragoste de stat la stat și acum!, de cam... 1 800 Lei/lună, sau ceva mai mare!, așa că iese, cu totul, o medie a venitului personal de peste 3 000 de Lei/lună, de/pe cap de pensionar (calculați, vă rog...!);
– rămân “resturile”; de cam patru milioane și jumătate de pensionari, dintre care jumătate sunt numai ceea ce trebuie a fi considerați, conform unei reguli humaniste, “asistații sociali ai enigmei comuniste!”, restul “restului”... fiind pensionarii “de drept”, confirmați până și de Curva aia de Comisie, precum și de alte-nalte sisteme de păstrare a pensiilor și-ale drepturilor fără alte colecte justificabile 'n timp;
– și mai sunt și cei/cele câțiva/câteva, buni/e de spânzurat... ba buni/e de ghilotinat, că ne place sângele... care sunt cam 20 000, statistic vorbind!, într-o eventuală colaborare.

Aci m-opresc (ipocrit-laș!) pentru că mi s-au cam 'negurit gândurile: pe lumea cealaltă, cam care-i coeficientul pensiei?
Întreb, nu dau, ca proasta, cu moartea-n mama ei de nație!