Autor al unor studii și cărți consacrate istoriei contemporane și relațiilor internaționale, prof, dr. Corvin Lupu, în cele peste 300 de pagini ale cărții ROMÂNIA 1989 De la revoltă populară la lovitură de stat, apărută la editura Techno Media, analizează profund evenimentele produse în 1989 în Europa de est, inclusiv în România. Concluzia este că aceste evenimente au reafirmat valabilitatea acordurilor de la Ialta din 1945 cu doar o neînsemnată modificare: deplasarea cortinei de fier cu câteva sute de kilometri mai spre est. Acordul de la Malta din 2-3 decembrie 1989 cuprindea, printre altele, și înțelegerea dintre președinții celor două superputeri, privitoare la intervențiile pentru înlăturarea regimului politic din România care era o piedică în realizarea acestor înțelegeri. Bush arăta, cu această ocazie, că statele membre ale NATO vor continua politica de restricții în relațiile lor cu România și solicita URSS să procedeze în mod similar, mai ales prin reducerea livrărilor de țiței, gaz metan și minereuri de fier. Dictatorul de la București primea, despre toate acestea, note informative din partea Securității dar el, probabil, nu mai era capabil sau, pur și simplu, nu mai dorea să proceseze informațiile. A primit note informative și în legătură cu poziția președintelui american care „dorea să vadă lucrurile mișcându-se și în România, Casa Albă fiind dispusă să execute toate presiunile necesare”. Știa și despre afirmația ministrului de externe german, Hans Dietrich Geenscher, din septembrie 1989, că „în trei luni de zile în România se vor produce evenimente deosebit de importante”. Nu-i era străină nici întâlnirea din 6 decembrie 1989 dintre Mihail Gorbaciov și Francois Mitterand în care Franța cerea URSS-ului să se opună reunificării Germaniei.( Doar evoluțiile ulterioare din anul 1990 au schimbat destinul Germaniei). În cazul României, „Occidentul era mulțumit doar cu penetrarea pieții românești iminentă în condițiile previzibilei destabilizări ce ar fi urmat eliminării lui Ceaușescu”. Deci nu exista, din partea occidentului, nici un interes pentru un regim capitalist în România, aceasta fiind lăsată mai departe în sfera de interes a Moscovei.
Înlăturarea lui Ceaușescu, dorită de statele din Europa de Vest, se realizează, în opinia autorului, prin revolta populară inițiată și întreținută de serviciile secrete din Europa apuseană, Statele Unite și Israel, un rol deosebit avându-l cele din Ungaria (ce nutrea tendințe revizioniste în legătură cu Ardealul). Sunt aduse dovezi că în Ungaria au fost organizate și au funcționat lagăre de pregătire a unor comandouri ce au acționat la Timișoara, impulsionând revolta populară împotriva măsurilor de austeritate excesivă luate de regimul dictatorial.
În rememorarea evenimentelor din decembrie 1989-ianuarie 1990, dar și de mai târziu, sunt aduse multe clarificări pe baza celor aproape o sută de surse documentare,precum și pe interpretarea logică a diverselor situații expuse. Sunt aduse dovezi că generalul Milea nu s-a sinucis ci a fost împușcat, că acest fapt a fost momentul declanșării loviturii de stat. A fost împușcat de cei ce vroiau să declanșeze această lovitură. Generalu,l care era devotat, fără margini, lui Ceaușescu ,era hotărât să coboare în stradă în tancul în care se găseau legăturile de transmisiuni cu toate unitățile militare din țară, inclusiv cu cele pornite spre București spre a înăbuși complet revolta populară. Acolo, în blindat, ar fi fost inexpugnabil . Cei ce vroiau să pună mâna pe putere, în majoritate în slujba unor servicii secrete străine,(după cum s-a demonstrat în unul din capitolele precedente), l-au împușcat. Faptul s-a consumat în biroul colonelului Pârcălăbescu, comandantul gărzilor patriotice. unde generalul a intrat pentru a-și suna soția. Nicoleta Milea, soția generalului, a afirmat că, în timp ce vorbea cu soțul său, a auzit zgomotul unei lupte, apoi o împușcătură. Deci Milea a fost împușcat, apoi nu i s-a acordat, timp de câteva ore, nicio îngrijire medicală ajutându-l, astfel, să moară. Interpretarea și desfășurarea unor astfel de evenimente este făcută de autor folosindu-se parcă de mijloace cinematografice. De aceea cartea, pe tot parcursul ei, ține trează atenția, lectorul parcurgând-o pe nerăsuflate.
Capitole din lucrare precum: Sub protecția armatei grupul Iliescu preia puterea; Beneficiarii loviturii de stat se prezintă poporului prin intermediul televiziunii; Declanșarea acțiunilor terorist diversioniste, a unor asasinate și sabotaje; Armata preia securitatea; Războiul radio electronic și parapsihologic împotriva României; Drumul Ceaușeștilor către moarte; Încercări de lichidare a martorilor incomozi ai omorârii Cceaușeștilor, sunt la fel de interesante.
Sunt relevante subtitlurile din ultimul capitol: Concluzii: Poporul român a fost neatent; Modul în care s-a vărsat sângele în decembrie 1989; Securitatea a avut propria ei poziție în cadrul evenimentelor; Evenimentele din decembrie 1989 au fost prezentate opiniei publice în mod fals; Statul român a fost grav afectat de evenimentele din decembrie 1989.
Cartea se sfârșește cu o postfață a autorului în care este înserat un articol din ziarul „Timpul” scris la 10 iulie 1881 de M. Eminescu intitulat "Economiștii observă…", articol ce se încheie astfel: „Poporul nostru e pe cale de a ajunge ca fellah în Egipt. Totul e străin acolo, afară de mizerie. Numai ea e națională, egipteană"