O escapadă prin trebile învolburate ale politicii noastre curente e mai excitantă decât un desant hetero-(clit!) prin grădinile Orsini. Pe bună dreptate opinia publică tot caută rezolvarea ultimelor mari probleme: ouăle Năstase sunt compatibile cu carcasa Anastase?; ovulele anastasiene receptează oare emisiunile năstasiene?; carcasa blindat-ei Pippidi (ce pare a nu fi de aceeași sorginte cu a Simonei de Beauvoir - luptătoare Pour une morale de l'ambiguïté) are același dozaj cromozomial cu al brunetei Elena (nu troiana, nici udreana!)?

Mie unul, nu știu zău de ce?, mi se derulează prin față scene familiare de pe la începutul anilor ’70. Năstase smulge sutienul Robertei, îl ridică în văzul mulțimii strigând: oameni ai muncii, e un sutien de contrabandă, sau e cumpărat pe dolari nedeclarați din magazinul dedicat exclusiv străinilor. Doamna Pippidi sare pe Elena și îi taie cu lama minifusta, blugii - dacă e îmbrăcată cu așa ceva -, ori pletele, stigând desfigurată (dacă mai poate fi vorba de o desfigurare provocată!): cetățeni, să eradicăm indecența, blegii, dangarezii și pletele femeilor și bărbaților care poartă așa ceva; priviți-mă, sunt în cunoștință de cauză, sunt o purtătoare de barbă naturală!

Nemaifiind noi în anii ’70 totul se înregistrează, apoi se dă pe mâna analiștilor, experților și comentatorilor avizați. Intrată problema pe mâna ăstora, opinia publică află că A-nastase n-are ouă ca ale lui Năstase dar că are ovulație, după care discuția scapă pe făgașul unor interpretări demne de istoria Cavalerilor mesei rotunde, ori al altor mese care de care mai oculte. Chiar dacă masa e rotundă, treaba nu e rotundă deloc! Dacă masa e rotundă are 360 de grade, iar dacă are atâtea grade, unde se pune scaunul cu ouă à la Năstase și unde cel al A-nastasei?, aceasta este problema. Să pui în contre jour scaunul A-nastasei nu se cade. Apoi, să convingi pe Năstase că acum se poartă „ouă de femeie”, nu „parfum de bărbat”, e strigător la cer! Să pui pe A-nastase cu spatele la ușă e anormal, pentru că poate are alte preferințe poziționale. Să ... . Eu zic să le punem o bentiță pe ochi, să-i răsucim cu scaunele până fac amândoi „rău de scaun”, apoi să lăsăm ruleta rusească să vorbească neîncetat. Acolo să le fie locul, unde o decide norocul fiecăruia, chit că Năstase va funcționa precum un cap (o minte!) ne-ntrupată, iară A-nastase să se împace cu ce are de la natură. La urma urmelor, o masă rotundă n-are nici cap nici coadă, ci depinde unde vrem să ajungem, numai că pentru asta e necesară o busolă! Din nefericire, la noi funcționează, cu acceptul tacit al opiniei publice, orgoliile inflamate, adică starea aia când îți trântești pe masă ouăle zicând: ia pune-le și tu pe ale tale pe masă! Într-o lume care se conduce după busolă, mesenii ăștia puteau să se simtă mulțumiți și să se poarte civilizat, câtă vreme orgoliul le va fi fost satisfăcut, câtă vreme pot să stea la masa aceea.

Cât priviești probliema scaunielului di parlamientar ieuropian, aflat în disputa dintri doamna Pippidi șî mai tânăra Ielena, mii nu mi si pari complicat di riezolvat, numai cî triebui sî acșieptăm niști constrânjeri. Bunaoarî vor hi doauî comisii, una di fimei, adicî una vizualî, șî una facutî din barbaț, adicî una conșieptualî. Comisia vizualî sî va uita șî sub fustili șelor doauî muieri, ramanand sî apreșiezii, eli întri eli, cini mieritî scaunielul – cî dacî puniem barbaț în aiastî comisii, își sușiesc gâtul dupî Ielena șî vor judieca strâmb. Iei sî judiși tiextili ilustriei intielectualie Munjiu – adicî sî lie șiteascî atient –, șî, în contrapartidî, sî sî uiti amănunțit pi pozi cu Ielena dupî și fata o-mplinit optâșpi ani. Dupî așeia sî poati organiza șî un fiel di miting, ca sî si vadî câtî lumi sî va duși la Pippidi șî câtî la Ieliena. Sî va cuvini ca un juriu imparțial sî anunți punctajâli la sfârșât.

Dicționar
minifustă – fustă scurtă, foarte scurtă, aproape inexistentă;
blegi – blugi;
dangarezi - tot blugi!;
plete – păr lung, de diferite culori, purtat de femei și de bărbați.