Deși despre relația tensionată traduttore-traditore se vorbește mai cu seamă în cazul poeziei, nici proza nu este scutită de surprize la transpunerea într-o altă limbă. Cândva, Roland Barthes considera că proza este: poezie –a, -b, -c, referire făcând la o paradigmă clasică. Până la un anume punct părerea aceasta se poate verifica și la lectura variantei germane a romanului Povestea nebunilor [Wa(h)re Liebe oder Narrenerzählung], scris de Ion Corlan și publicat la Editura Anthropos din Timișoara, 2006. Traducătoarea Monique Lefort își dă silința să realizeze o transpunere cât mai literală, fără să neglijeze încărcătura literară a textului. Sarcina ei este variabilă din punct de vedere al gradului de dificultate. Romanul debutează nervos, cu dialoguri lapidare; limbajul cochetează cu ideea de a deschide portița argoului. Este o captatio benevolentiae care mizează pe dezinvoltura sexuală. Pe parcursul cărții vor mai fi intercalate capitole mustind de erotism. Micile probleme în varianta germană a textului pot apărea la redarea formulărilor ușor argotice. Astfel, „ciuciu” este tradus prin greoiul conjunctiv imperfect „Hättest du wohl gern”. La fel, când Mimi, regina traseistelor, „și-a lins glasul” – fericită exprimare -, în germană ea doar se concentrează („nahm sich zusammen”). Autorul este mai concis în construcția frazei („S-a întors, trezită de ochii mei”), în timp ce traducătoarea accentuează supoziția („Wie von meinem Blick gesteuert, drehte sie sich um”).
Dar acestea sunt parafrazări și abateri firești în asumarea unei asemenea intreprinderi. Romanul nu se bazează pe pitorescul localizărilor, al specificității, ceea ce ușurează mult traducerea. De aceea nici nu sună strident înlocuirea monedei naționale, leul, cu vagul „Landeswährung”.
Cum anunțam adineaori, capitolele incisive, frivole, sunt întrețesute cu cele obsedate de puritate sufletească și iubire absolută, capitole wertheriene, unde concepte ca speranța și credința sunt scrise cu majusculă. Se știe că germana, ca limbă sintetică, este instrumentul optim al expresiei filosofice. Monique Lefort se descurcă excelent de data aceasta, abstracțiunile sentimentale nepunându-i nicio problemă. Un pasaj ca „Șoapta-mi rămăsese pe buze și cu ea am chemat depărtarea. Orizontul venea spre mine într-o arsură nesfârșită. Tot ce era frumos, minune și Speranță se concentraseră în suflet.”, este transpus corect: „Das Flüstern blieb auf meinen Lippen und mit ihm rief ich die Ferne. Der Horizont kam mit einer endlosen Brandwunde auf mich zu. Alles, was schön war, Wunder und HOFFNUNG, hatte sich in der Seele Konzentriert”.
Cartea se nutrește din tensiunea dintre Veneră și Madonă, dintre curva venală și femeia angelică. Protagonistul face eforturi să suprapună aceste personaje antitetice pentru a obține esența feminității, așa cum o visase și Goethe. În mod insolit, donna angelicata, cea care s-ar cuveni să transmită mesajul prohibitiv de nolli me tangere, emană o senzualitate irezistibilă și va fi posedată în consecință. Este punctul forte al romanului. Traducerea se dovedește expresivă și suprinde tensiunea sexuală blasfemiatoare, care îi obsedase și pe faimoșii poets maudits ai secolului al XIX-lea. Comparația textelor este concludentă: „Roșie, fierbinte și udă trăia dragostea cu o intensitate incredibilă. Îi prinsesem sfârcul între dinți, sugând din seva trupului și m-am gândit că e bine s-o pun jos, dar s-a opus, și atunci i-am ridicat coapsele în mâini. S-a prins cu brațele de gâtul meu și am pornit așa prin Altar, proptind-o în cele din urmă de marginea sfintei mese”, respectiv: „Rot, heiss und feucht lebte sie die Liebe mit einer unglaublichen Intensität. Ich hatte ihre Brustwarze mit meinen Zähnen umfangen, saugte den Sanft ihres Körpers in mich auf und dachte mir, dass es besser wäre, sie auf den Fussboden hinzulegen aber sie leistete Widerstand; und dann hob ich ihre Schenkel an. Sie umschlang meinen Hals und wir gingen um der ALTAR herum, bis ich sie endlich an die Kante des heiligen Tisches stemmte”.
O colaborare magistrală între autor și traducătoarea sa pe marginea unui roman scris parcă în vederea transpunerii într-o limbă de circulație internațională. Totodată, un efort benefic care, în prag de integrare europeană, va asigura Poveștii nebunilor un viitor cu siguranță mult mai generos.