Acest text este un pamflet.

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. Dar prntru ca s-a intamplat va spun si eu ce-am aflat; si pentru ca s-a povestit va spun si eu ce-am auzit; si pentru ca s-a petrecut va spun si eu ce-am vazut.
A fost odata si inca mai exista o tara situata undeva in estul Europei in care toate lucrurile merg anapoda. E tara lui Vraiste Voda, o tara cu bogatii nenumarate, dar saracita sistematic de boierii domnitorului, o tara de oamen iharnici si muncitori dar muritori de foame, o tara blagoslovita de D-zeu, dar bantuita de diavoli.
Aici, in aceasta tarisoara, prostia si fudulia s-au ridicat la rang de virtute, demagogia si ipocrizia sunt suverane, coruptia si minciuna sunt atotbiruitoare, iar cinstea,bunul simt si inteligenta sunt supuse unui proces de exorcizare si dew exterminare in masa.
In aceasta tara, Vraiste Voda, cu coroana ruginita pe cap, inconjurat de boieri hapsani si parveniti, e gata sa renunte la dulcea domnie si sa dea locul marilor mafioti si marilor corupti ai tarii, sa preia ei fraiele puterii.
Tara lui Vraiste Voda este lasata in voia sortii, poporul acestei tari sufera de foame, de saracie si de frig, iar boierii curtii,cu ochelari fumurii pe nas nu vad durerea si saracia poporului. Ei, boierii, locuiesc in palate imparatesti, au calesti de lux, cu multi cai putere,au servitori alesi pe spranceana pe criteriul algoritmului politic, mananca doar bucate de soi si beau vinuri nobile, au mosii mari si intinse. Au fete de maritat si feciori de insurat si dau sfoara in lumea larga pentru a veni petitori si a face nunta, alesul sau aleasa fiind cel/cea care da mai mult si mai indesat.
In perioada acestor nunti boieresti, Vraiste Voda se plimba pe la curti imparatesti straine, nepasandu-i ca tarisoara lui e lasata pe mana unor petitori de ocazie.
In lipsa lui Vraiste Voda, fraiele tarii o are Vistiernicul Palatului, un om zgarcit, ursuz si lacom, care zi si noapte se perpeleste cum sa ia noi biruri de la popor, cum sa-i jecmaneasca mai tare pe tarani si pe muncitori. se sfatuioeste cu mai marii regiilor autonome, cu paharnicii, parcalabii si servitorii din cabinetul sau si impreuna elaboreaza strategia de marire a taxelor si impozitelor, isi fac planuri pentru construirea unor noi palate si extinderea unor mosii aflate in tara sau in strainatate si nu le pasa daca cetateanul obisnuit n-are ce pune pe masa, n-are caldura, n-are bani. El, cetateanul, e obligat sa plateasca darile pentru a se redresa tarisoara lui si a trai boierii bine.
Vraiste Voda e un batranel cumsecade,supus dorintelor boierimii de frunte si fiind bun la inima, lasa pe marii corupatori sa administreze tarisoara lui, lasa pe boierii altor tari sa se imbogateasca peste noapte, sa-si construiasca palate si sa cumpere diverse mosii la pret de nimic. Iar Vraiste Voda, bucuros ca-i vin atatia investitori straini, rade satisfacut si atat de zgomotos incat n-aude (ca-i cam surd de-o ureche) plansul si revoltele muncitorilor si taranilor; nu-i vede (ca-i cam chior) pe reprezentantii multimii care vin la el cu jalba in protap. Si daca totusi se intampla cumva ca Vraiste Voda sa fie receptiv si treaz la problemele tarii, al carui domnitor se zice ca este, boierii curtii il zapacesc, il amagesc, il fac sa vada ca tara e prospera, infloreste, si ca dovada ii arata palatele cu domeniile lor, grajdurile si granarele pline cu bucate de soi aduse prin contrabanda din diverse colturi ale lumii si de la diverse imparatii, incat Vraiste Voda, rupt de realitate, crede tot ce i se spune si e convins ca tara lui o duce bine si oamenii sunt fericiti.
Iar eu am incalecat pe-o sea
Si v-am spus povestea mea;
Si-am incalecat pe-o sura iapa
Toti boierii sa fie trasi in teapa.