Moto: „Nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi” – crezul adevăratului filosof

„Las’ pe mâine, că azi n-am chef, și mâine nu mai are rost” – crezul omului mediocru și fără viitor.



În această perioadă mulți studenți ce au fost indiferenți un semestru întreg au ajuns, acum, când „cuțitul ajunge la os”, să fie de-a dreptul disperați, au ajuns să învețe zi și noapte, să consume o cantitate enormă de cafea, și poate, și nicotină… Ce mai putem adăuga în afară de faptul că vom avea parte de o „generație de aur” care dacă nu se va maturiza va ajunge să fie inutilă pentru dezvoltarea durabilă a economiei mondiale și în același timp va fi o generație „fără Dumnezeu” și fară o moralitate corespunzătoare unui popor ce se vrea a fi prototipul „aurului viu”?

Care ar putea fi cauzele acestei situații ce se repetă de cel puțin două ori pe an (asta în cazul dacă profesorii acceptă mediocritatea sau sunt înselați de adevărați profesioniști ai „aburelii” sau adevărate „mașini de copiat”)? Cauzele pe care le-am putea invoca sunt „multe și mărunte”, dar un lucru e cert: o educație corespunzătoare ar face ca măcar 80% dintre studenți să fie conștienți de faptul că nu frecventează agenții matrimoniale ci facultăți care au ca și scop formarea profesională și în unele cazuri formarea spirituală a viitorului agent economic, funcționar, profesor , preot etc.

Educație, educație, educație…. Peste tot auzim numai: „n-are cei șapte ani de acasă”, „părinții săi nu l-au educat așa cum se cuvine”, ca să nu mai amintes și frazele mai puțin morale adresate părinților care în unele cazuri nu au nici măcar o vină pentru comportamentul studentului care în loc să fie un filosof al propriei sale existențe este un pierde vară și o mașină de satisfacere a tuturor plăcerilor pământești: alcool, tutun, discoteci, desfrâu, uneori droguri, avorturi, violuri etc.

Dacă o parte a părinților chiar nu acordă educația necesară copiilor pe care spun că-i îndrăgesc atât de mult, o parte dintre părinți pun în prim plan educația noii generații, dar totuși, ei , la un moment dat ajung să se scufunde în „marea” pe care până nu de mult erau „căpitani” a unor vase de croazieră, erau adevărați manageri a unei economii de piață. Care să fie oare cauza? E foarte simplu, în cele mai multe cazuri! Până să ajung la facultate, de obicei în alt oraș decât cel natal, au fost sub atenta supraveghere a părinților care erau mai ageri decât niște agenți de pază. Odată eliberat din această „închisoare” ce-i dorea binele, studentul ajunge să îndrăgească tot ceea ce îi era interzis să facă.

Soluția ar fi o deschidere mai mare din partea părintilor care ar trebui să-i facă pe proprii copii conștienți de un lucru ce este inevitabil: vor trebui să se descurce singuri pe o mare plină de pirați, fără să fie sub ocrotirea părinților, iar dacă nu vor ști să se apere, vor deveni la rândul lor pirați.

Dar cazul acestor studenți, uneori mediocri, alte ori atrași într-un anturaj distructiv ce le schimbă mentalitatea (dacă nu are o „fundație solidă construită pe stâncă”), poate fi atribuită și unor elevi, dar ce este mai grav, și unor oameni „de bază” ai societății românești care în loc să-și exercite îndatoriile, așteaptă doar să vină ziua în care-și vor primi salariul, sau ziua în care vor primi „lozul primăverii”(mită).

Cred că este cazul să schimbăm ceva în mentalitatea unui popor ce a dovedit de atâtea ori că are potential. Trebuie să renunțăm la mediocritate, lașitate, imoralitate și indiferență. Mulți vor fi de acord cu schimbarea mentalității pentru a obține randamentul maxim al angazaților lor și în consecință a societății în care trăiesc, dar să nu uităm un lucru esențial: acolo unde nu există o moralitate conformă cu cerințele legilor divine date de Dumnezeu, nu se poate vorbi de asumarea responsabilității, de respect pentru aproapele, de corectitudine, de randament maxim. Nu spun că nu există cazuri în care se poate vorbi de un cetațean model, aproape perfect pentru dezvoltarea societații, dar în lipsa unei conștiințe morale corespunzătoare, mai devreme sau mai târziu acesta va da „cu bota în baltă” și toată „perfecțiunea” sa a fost inutilă.

Așadar, asigurarea unui viitor mai bun pentru poporul român și pentru întreaga omenire este strâns legată de redescoperirea valorilor morale pierdute în urma unei „democrații” prost înțelese în care respectul s-a transformat în mândrie, munca cinstită în afaceri dubioase cu muncă puțină și bani mulți, iar virtutea s-a trasformat în viciu. Nimeni nu spune că progresul nu este bun, dar nu trebuie să se uite de unde s-a plecat: nimeni nu s-a născut învățat, iar omenirea nu a apărut în urma unui accident cosmic, ci a fost creată de un Dumnezeu iubitor care merită măcar puțină recunoștință și respect.