În cea mai veche poveste a genezei lumii, cea vedică se spune: "Când zeului suprem i-a plăcut Pământul, el a dat naștere prin a sa respirație la șapte zei ai Genezei lumii. Conducătorul acestui grup a fost Daksha. Acesta, după ce s-a uitat peste tot pământul, a găsit cel mai frumos loc pe care-l va popula în timpul nopții cu primii 10,000 de fii ai săi, fiii lui iubiți, fiii lui aleși, aleșii lumii, "the chosen people". În ziua următoare, el împreună cu ceilalți zei au creat animalele, păsările și celelalte viețuitoare. Dar El, Daksha,va realiza că a uitat să-și înmulțească fiii, așa că va crea Femeia. Tot Daksha, este considerat ca mare zeu al genezei lumii dar și zeu al sexului. Fiii lui, dacii, vor trăi mândrii și liberi în țara zeilor - Dacia, dar o parte din ei o vor părăsi, pentru a popula lumea.

Tracii sunt cei mai vechi locuitori din spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, după mărturia lui Herodot - "Neamul Tracilor este cel mai mare si mai numeros din lume, dupa cel al Indienilor. Tracii au mai multe nume dupa regiuni dar obiceiurile sint aceleasi la toti". Se poate afirma că la etnogeneza tracilor au participat două componente de bază: triburile locale de agricultori și crescători de animale din spațiul Carpato-Balcano-Pontic și triburile de păstori veniți din stepa euroasiatică, numiți indoeuropeni.

Istoricii români consideră că grupurile pretracice, constituite în regiunea actualului Banat (Românesc și Sârbesc), s-au extins spre Vest în secolele XIV-XII î.Chr., atingând bazinul Transilvaniei și Est-Carpatic, unde au intrat în contact cu triburile culturii Noua. În Transilvania, în afară de cultura Noua, erau prezente și alte culturi locale - Wieltemberg, Otomani etc. în urma contactelor dintre diferite triburi s-au format tracii timpurii. Acest proces are loc în perioada trecerii de la epoca bronzului la cea a fierului. Epoca fierului se împarte în două faze. Prima fază a fierului, răspândită la tracii timpurii, era numită Hallstattul tracic (după o localitate din Austria) și cuprinde perioada anilor 1200-650/600 î.Chr. O a doua fază a epocii fierului, numită Latene (după o plajă a unui lac din Elveția), va cuprinde perioada 650/600 î.Chr. -105 d.Chr.

Pe parcursul primei jumătăți a mileniului I î.Chr. tracii timpurii s-au divizat în cei situați la sud de Munții Balcani (Haemus) - tracii de sud (meridionali) și cei de la nord de acești munți-tracii de nord (septentrionali).
La sud de Balcani istoricii antici au menționat următoarele triburi: odrișii, brianții, coralii, crestonii, crobizii, moesii, tribalii, besii.

La nord de Balcani locuiau Getii (pe ambele maluri ale Dunării), dacii (în zona intermontană a Carpaților), costobocii (nordul Transilvaniei), tyrageții (la gurele Nis­trului), carpizii (în centrul și nordul Moldovei). Geții locuiau în cetăți fortificate și apărate de maluri abrupte sau dealuri stâncoase. în Codrii Orheiului asemenea cetăți erau situate la Butuceni, Furceni, Mășcărăuți, Scoc, Potârca.


Pe măsura intrării geților în sfera de interese a civilizației grecești, numărul informațiilor despre ei crește. Legături de durată dintre geți și greci s-au stabilit odată cu crearea coloniilor grecești în bazinul Mării Negre. Pe malul dobrogean, în secolul al. VII-lea. î.Chr. sunt create coloniile Tomis, Histria, Callatis (Mangalia) ș.a. în secolul al Vl-lea î.Chr. la gurile Bugului de sud apare colonia Olbia, iar la limanul Nistrului-colonia Tira.De-a lungul timpului, în bazinul pontic au fost create circa 90 de colonii.

Coloniile au adus o civilizație superioară celei băștinașe, ceea ce a accelerat progresul populației getice, în secolele IV-III î.Chr. la ei începe procesul de constituire a uniunilor de triburi, apoi a unor structuri militare și politice supuse unor reguli clare și precise, predecesoare formării statului.