Plesca Adriana Doina




veșnic îndrăgostit de cuvinte
admirator al sensurilor
facil alergător printre meandrele timpului
frământat de trăiri contradictorii
creator de imagini realiste

foc
împărțit între lumini și umbre
clocot
fierbând viața
în adâncurile sale
spirit puternic
încarcerat în limitări imaginare
trecut prin fulgere,tornade
hrănit cu ploi tropicale și aspre zăpezi
alintat de puterea versului
ce cu ușurință se așterne
picurând în suflete

Un tumultuos "La mulți ani!" născut din anotimpuri și vârste ancestrale.



Codrina VerdeÈ™




mâine nu mai crește, azi e vis de fum
o clipă, să-mi sprijin de frunte ghitara
s-adun si-bemolul în voi, să vă-nchid

sunt veștedă și-n mine încep să vă-ngrop
cu buzele arse și cu miez de cuvânt
miroase a grădină de licurici și Soare
a mine, a vlagă mustind de ninsori
a dunări dezmățate de vânt

venirilor tale de cocor
cu ștaif de prinț și ochi de derbedeu
cine să le adoarmă voia

nimicule de freamăt galant cu pașii rătăcirilor mele nocturne
ce bine mai miroși tu a zbor ratat
aș vrea să cumpăr neliniștii noastre un munte
mâine nu mai vine, azi e jar de tei
eu, de pe ce mai zbor



Maria





De la vest, umflat de iarbă, vine crivățul cu ochii
Leoarca
pe aproape de sudul meu taina cuvintelor spală pământul
toate pietrele zilei se adună
în pietrele vârstei
cântecul hilar al anilor
hrănește răsăritul unei noi zile

eu
sunt eu
cel mai nebun
și mai frumos iubit al tău
cel care-ți știe trupul pe de rost
și uită să rămână noaptea-n post
să-ți smulgă ofuri de lumină
din ochii de cuprindere străină

tu ești cel ce-ți irosești comoara
așezându-mi în lumină trupul
înmiresmat de noaptea blândă
e doar înșelăciune
e doar visul
ce te
cuprinde

O clipă, să-mi sprijin de frunte ghitara,
S-adorm si-bemolul în voi, să vă-nchid

visezi în numele idealurilor
m-atinge sunetul înveșmântat în note
ești doar un trecător spre cer
în inima-mi deschisă
caut
doar
cuvântul

Unde să mai fug, că, uite, a venit, bate la poartă
Cu tot vântul primăverii descărnate, nu e sol

e august
și toți te așteaptă
să decupezi ziua și s-o pictezi pe inimi
să cauți în adâncimea spațiului
boboc de trandafir
și să gândești la dragostea dintr-un poem

Mai stii cum mă cheamă, cum stiu să respir
Sub sanii tăi lacomi, desfranat de frumosi
Mai stii, dimineata, cu ochiul safir
Al toamnei trecute inspre gand cum mirosi
A mine, a vlaga mustind de ninsori
Superbe, a dunari dezmatate de vant,
Mai stii sa-ntorci palma, sa cauti sudori
Cu buzele arse si cu miez de cuvant?

te știu din visul absurd
din pasul păsărilor spre înălțimi
ți-am auzit numele strigat
printre tăcerile semnului din care îți culegi iubirea
din zbaterea de aripă a îngerului
ce își veghează lumea

Mâine nu mai vine, azi e jar de tei,
Mi-ai fi ars odăjdiile-n vară
Daca ți-aș fi fost mai intr-o doară,
Când erai in stare să mă furi din zei.

înmulțește-ți limitele cuvântului
așezate în mijlocul grădinii
ascultă vremurile cum bat
ceasornic
e timpul
catifelat
în anii ce vor urma...