Dimineața m-au adus la viață stropii de ploaie, ce-mi băteau domol în geam. Am deschis ochii. Simțeam cum inima -mi este încarcată de stropii de ploaie. Cu grija îmi curățau păcatele de pe suflet.Ploaia se îneacă în larma serii de ianuarie….Din noapte se aud pașii picăturilor de ploaie cum vin să bată la ferestre…Prea mult zgomot se frange în liniștea cea oarbă a nopții.Ploaia s-a transformat în ninsoare pe parcursul nopții, așa că de acum încolo o să alerg descultă prin zăpadă!Vremea de afară îmi influențează starea de spirit, deși încerc să fac abstracție de ea.Priveam în trecut și parcă nu mai am energia respectivă să scriu mult, să heperbolizez sentimentele, să descriu în ansamblu și să găsesc o ușurință în toate acestea.Acum lucrurile parcă merg pe un drum drept, știu ce simt, ce îmi doresc și scriu ceea ce îmi este greu să spun în cuvinte.Am descoperit că mă pot ascunde ușor în spatele unor cuvinte, că timpul ne arată foarte multe fete ale oamenilor și că oricât de mult ne dorim să credem că ne cunoaștem pe noi înșine, adevărul nu este deloc acesta.Las timpul să treacă, să dispară această pătură de ceața și să aducă zâmbete de undeva din suflet.